Și-a impărtășit experiențele din lumea de dincolo într-o biserică din Gratz, Biserica Sion. Acolo unde a considerat că enoriașii au făcut un lucru deosebit chemându-l să le vorbească din nou după o predică de o oră. Spune că nu întotdeauna poate să-și împărtășească experiențele trăite cu Dumnezeu, deoarece uneori i se pune un nod în gât și atunci trebuie să treacă la cuvântul Scripturii. A făcut-o la Gratz considerând că cei care i-au cerut să le vorbească din nou au facut un lucru deosebit, ceva ce nu i se mai întamplase, exact în spiritul în care sunt aşteptările divinităţii şi se spune că sunt chestionaţi cei care trec în lumea de dincolo: „ Ce ai făcut deosebit pentru Domnul? ” Ioan Gug crede că mulți dintre cei care au avut experiențe deosebite cu Dumnezeu se blochează la un anumit nivel de mândrie spirituală, iar alți le exagerează în scopul de a fi mai penetranți ori de a-și comercializa aceste experiențe.
Înviat de un securist
Ioan Gug este purtător de peace maker – stimulator cardiac – din 1983, iar prima întoarcere din lumea de dincolo a trăit-o la Oradea. Ioan Gug spune că nu acceptase ceea ce îi spusese profesorul Nicolae Stăncioiu – cel al cărui nume îl poartă azi Institutul Inimii de la Cluj și anume că viața sa va depinde de un corp străin. Pastorul a povestit că era acasă la Oradea, în curtea de pe malul Crișului, într-o curte comună în care îşi avea sediul și Comunitatea Baptistă, Guvernul și o pedagoagă de liceu de moravuri ușoare frecventată de un maior de securitate. Primise o mașină cu crengi de lemne pe care le descărcase. „Tăiam lemne în curte când am căzut jos. Băiatul meu cel mare avea patru ani. În curte erau și găini. Băiatul luase o joardă și izgonind găinile.« Nu păpa pe tăticul!»… Așa m-a văzut maiorul, m-a luat de pe jos , m-a pus pe scări şi a mi-a dat câteva palme să mă aducă la realitate. Trecusem prin tunel în lumea de dincolo, mă aștepta la capăt ființa de lumină. Când să ajung să vorbesc ceva, m-am trezit. Am ajuns la spital tot vânăt. M-au întrebat ce am pățit. Am aflat că am fost adus la realitate de palmele unui securist, care avea niște inele pe mână. Deci prima dată m-am întors din lumea de dincolo nu datorită rugăciunilor fraților, ci datorită palmelor unui securist”, spune Nelu Gug.
Cumpărat cu 15 000 euro
A așteptat 5 ani un pașaport pentru America, în cele din urmă l-a primit după ce comuniştii au fost plătiți de comunitatea baptistă cu 15.000 de dolari, ca şi „contravaloarea” pastorului. Ioan Gug a spus că, asemenea altor români, a confundat America cu raiul și aceasta e o greşeală. S-a gândit că se vindecă în America și apoi se întoarce să continue lucrarea Domnului. A avut surpriza sa vadă că America e tot pământ și că doctorii se străduiesc şi acolo să facă ce pot și la un moment dat nu mai pot. S-a întamplat în California, trebuia să meargă la o întâlnire însă i s-a rupt firul care face legatura între inimă și peace maker. „Soția m-a găsit albastru, eram deja plecat.. Salvarea a spus:« nu știu daca mai are rost să-l ducem. Îl ducem la morgă! », dar le trebuia un cardiolog să pună sentinţa: e mort. Dar cum m-a scuturat salvarea, mi-au pus oxigen…minune: am revenit. Din acea experiență nu îmi amintesc acum nimic, mi s-a șters totul, deși i-am povestit ce s-a întamplat prietenului meu Daniel Brânzei. Experții care vor să afle experiențele celor aflați în moarte clinică vin și te întreabă după 2-3 ore fiindcă atunci amintirea este fresh …”, explică pastorul.
A înviat a treia oară
A treia revenirea la viaţa a avut loc după un episod în care Nelu Gug a fost declarat mort timp de trei ore. Tot ce putea spera familia sa, dacă şi-ar fi revenit după o intervenţie chirurgicală, era să fie o legumă.
„În vara lui 2015 trebuiau să-mi schimbe aparatul, totul a mers bine dar nu m-au lăsat să vin în România până după control. Wow, la control jumătate din baterie era gata. Trebuia să fie o baterie pentru 10 -12 ani și în 10 zile se terminase jumătate din baterie!..!, explică pastorul într-o înregistraere postată pe youtube. Ioan Gug a fost trimis la un specialist care i-a spus că sunt două mari riscuri: să sufere o hemoragie internă ca urmare a faptului că se va rupe vena prin care trecea firul ce făcea legătura între peace maker şi inimă și atunci era necesară o operație sau exista chiar riscul mortal ca la extragerea sondei care pulseaza impulsuri la mușchiul inimi- care era calcificat- mușchiul inimii să se rupă. În cazul lui Ioan Gug s-au întamplat ambele situații. La primul fir, vena a rezistat, dar când a trebuit să i se scoată cel de-al doilea fir vena a cedat. A urmat o hemoragie internă, a fost operat. Apoi muşchiul inimii s-a făcut bucăţi când au scos sonda.
„Coaseţi-l şi la morgă!”
Cardiologul din Nashvile cu echipa lui au ieșit din operaţie şi a intrat chirurgul cu echipa lui. „M-au tăiat, au folosit 14 unităţi de sânge peste norma prevăzută de lege, au pompat sânge, sângele sărea…8 unități de sânge foloseau, în mod normal, pentru a readuce la viață un om. Cardiologul era creștin a insistat să fiu operat, a spus că dacă nu readucem omul acesta la viață merge să taie iarbă, nu mai intră în sală. S-au chinuit 3 ore să mă salveze, nu au reușit. A dat verdictul: omul acesta e mort și dacă își revine nu mai e om niciodată. Coaseţi-l și la morgă cu el! În momentul acela s-a întâmplat minunea. Dumnezeu nu face nimic atât timp cât omul mai poate face ceva. Când ființa umană colapsează, Dumnezeu își arată puterea și slava. Dacă Dumnezeu își arăta slava când ei mă zgândăreau pe acolo, veneam și vă spuneam acum: «sunt doi profesori universitari în America»… ei luau slava. Cu ce vă ajuta? Dar dacă spun că Dumnezeu face minuni? Un om mort de 3 ore îl readuce la viață! Când au spus:« duceți-l la morgă, Dumnezeu a început să lucreze s-a auzit: « piu!, piu! » S-au blocat. A venit doctorul afară și i-a spus soției : «L-am salvat!» «Ce s-a întamplat? » «Nu știu! Miracle from above- Minune de sus! I can t believe – Nu pot să cred !» «Și o să trăiască?» «Fifty- fifty. Cei mai mulți mor în prima noapte sau în a doua noapte, dar dacă trăiește, nu vrem să-ți dam nicio speranță. Va fi o legumă, va fi o grămadă de moloz cu care va trebui să te chinui o zi, o lună, o săptămână, un an… Cât va mai bate aburul în el. Memoria lui s-a dus complet, nu te va mai recunoaște, nu o să audă, nu o să vadă, nu o să vorbească», i-au spus doctorii soţiei ”. Nimeni nu-şi putea explica cum de Ioan Gug trăieşte şi cu atât mai mult nu puteau fi optimişti fiindcă trei ore creierul său nu fusese alimentat cu oxigen.
„I-au spus soției că ar vrea să fie la spital când mă voi trezi să testeze ceea ce i-au spus să nu fie șocul prea mare”, spune pastorul. Nelu Gug povestește că vedea prin ceață când s-a trezit, și că și-a auzit soția întrebându-l dacă o recunoaște, dacă-l aude, dacă știe unde este și ce i s-a întâmplat. „Nu-mi venea să cred că soția mea mă întreabă dacă o recunosc. Vă daţi seama ce şoc ai ca bărbat să te întrebe soţia dacă o recunoşti. I-am spus: «Ani, tu ești soția mea, ce fel de întrebări sunt astea? Soția a izbucnit într-un plâns sfâșietor. Atunci au intrat cei doi profesori cu alți patru medici. Cardiologul, care era creștin mi-a spus: «Dă-mi voie să te sărut. Ești un miracol!»”. Pastorul Nelu Gug explică că trecerea de pe pământ în lumea de dincolo are o parte vizibilă şi una invizibilă.
Cu viteză cosmică spre Rai
„Aceasta era partea vizibilă de aici: una de necaz, de groază, de șoc. Partea invizibilă: dincolo situația era extraordinară. În momentul când am ieșit afară din trup, nu am trecut prin tunel ca prima oară, nu am avut nici experiența din California, ci o altă experiență. .. Patru morți clinice am avut și fiecare a fost o experiență cu totul deosebită.. Mă îndreptam ca o rachetă cosmică în sus și mergeam cu o viteză extraordinară. Nu știu, fiindcă ești în afara timpului, e greu să spui ce vezi, ce gândești. Dincolo altfel vezi, altfel gândești, realitățile spirituale sunt cu totul altele. Atât îmi amintesc și cred că Domnul mi-a păstrat experiențța aceasta în minte cu un scop… Cum mă îndreptam în sus cu viteză cosmică, am văzut în față un zid străveziu. Aşa îl pot descrie eu, nu am mai văzut culoarea aceea niciodată. Și cum mă apropiam, prin zidul acela am văzut o gloată enormă, o mulțime enormă. În viața mea nu am văzut o asemenea mulțime de oameni, și culmea- culmilor, pe toți îi cunoșteam. Absolut pe toţi, însă nu am putut să identific pe nimeni, să spun că asta e mama mea, tatăl meu, fratele, pastorul cutare. Dar pe toți îi cunoșteam foarte bine, o cunoaștere superioară celei de genul că: îl cunosc că l-am văzut, că-s neam cu el. Și toți oamenii din mulţimea aceea se bucurau, o bucurie enormă. Și strigau: «Vine Nelu! Vine Nelu!» O bucurie negrăită. Și îmi făceau semn: «Vino!, vino!» Să vezi o mulțime care se bucură nespus și te îndeamnă: vino, vino și eu mă îndreptam cu viteză cosmică spre ei… Și doream să ating zidul, să trec prin el și să ajung dincolo la ei, să mă bucur. Și să rămân. Și în momentul în care am ajuns în faţa zidului și îi vedeam din ce în ce mai clar, mai bine și mă îndemnau vino, vino… deodată am simțit ca niște funii groaznice care mă înconjurau în jurul pieptului și mă trăgeau în jos. M-am blocat și au început să mă tragă încet, încet în jos.
Am trăit așa o sfâșiere lăuntrică, tocmai în momentul în care era să ating zidul, și doream din toată inima să ajung, era ceva incredibil. Tulburat m-am uitat în dreapta, stânga ce funii mă trag. Vedeam jos, jos, departe grupuri, grupuri şi parcă ei țineau funiile acestea și mă trăgeau în jos. Nu am întrebat pe Domnul niciodată, fiindcă imaginea asta mi-a rămas clară în minte. Oamenii aceștia erau frații și surorile mele, colegi pastori. Și pe toți câți au auzit de cazul meu și au strigat către Dumnezeu atunci, eu i-am văzut. Le-am şi spus ulterior că noi ne-am rugat pentru sute de cazuri, dar nicioadtă nu s-au rugat biserici din America, din Europa, din România.. așa cum s-au rugat pentru mine. Mi-au spus:« Așa a afost Nelu! Dar de unde știi? » «V-am văzut și mi-a fost ciudă pe voi. Eu eram chiar la porțile străvezii, chiar acolo și m-ați tras înapoi. Fraților, sunt în seara aceasta aici să vă mărturisesc că lumea de dincolo este o realitate. Că dincolo este o bucurie desăvârșită, nesfârșită! E tare frumos în lumea de dincolo! Cine se duce acolo nu mai dorește să vină niciodată! Dacă este un adevărat copil al lui Dumnezeu! Sunt aici să vă spun că Dumnezeu ascultă rugăciunile și aceasta nu este o poveste spusă de la amvon!”, a subliniat Ioan Gug.
Mintea de dincolo
“Moartea clinică este o trecere între două lumi”, susţine neurologul Constantin Dulcan.
Ipoteza vieţii de dincolo e susţinută de oameni de ştiinţă şi de scriitori. “Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit”, spune neurologul şi psihiatrul Constantin Dulcan, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară, ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate.
Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, Mintea de dincolo, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitate a lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale.
Profesorul Dulcan explică ce este fiinţa de lumină pe care o invocă cei care au fost în moarte clinică: „Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!