„Ştafeta de 4×400 m este încă prezentă: Grobei, Boitoş, Ursu – Palade, Sudrigian – cea mai veche ştafetă din epoca de aur a atletismului clujean!”, scria în 2011 Aurel Palade Ursu, atunci când se împlineau 60 de ani de la ceea ce atletul numea perioada de aur a atletismului clujean. Acum, ștafeta de aur a Științei Cluj și a Naționalei României a mai pierdut un alergător: pe Traian Sudrigian. Dar mai presus de toate, cei care l-au iubit și-au pierdut farul, lumina, puterea, forța, exemplul. Absolutul și Superlativul în Sport și în Viață. Acum, cel care va duce ștafeta mai departe este Aurel Palade-Ursu, prietenul său de-o viață, cu care vorbea la telefon aproape zilnic, care, deși stabilit de multă vreme în Germania, i-a fost aproape în fiecare an, inclusiv în vara lui 2018. A fost o întâlnire mai dureroasă, dar totuși bucuria revederii a făcut să le tresalte inimile. Era o întâlnire în doi, după ce 60 de ani s-au întâlnit mereu în patru, alături de sufletele lor pereche: Emma Palade-Ursu și Krista Sudrigian.
Erau nedezlipiți din facultate, toți patru fiind studenți la Cluj, acolo unde frumoasele Emma și Kriszta au cucerit pentru o viață inimile atleților de la Știința Cluj, Aurel Palade-Ursu și Traian Sudrigian. Două femei puternice, studente de frunte, care și-au susținut soții în performanțele sportive, dar și în cele academice. Aflați sub comanda celebrului antrenor Arnăut, la Cluj, Aurel Palade-Ursu și Traian Sudrigian își aminteau cu mult drag de faptul că antrenorul și părintele lor de la Știința se interesa întotdeauna de rezultatele lor la Universitate, acestea condiționând și apartenența la lot. Un profesor extrem de exigent ulterior, Krista Sudrigian își amintea cu deosebită plăcere un moment consumat în studenție, atunci când în amfiteatrul Universității un profesor a spus despre soțul său Traian Sudrigian, atunci când acesta susținea un examen: „Acest băiat nu are doar picioare, acest băiat are și cap!”.
„Feciorul lui Badea Iosif din Sudrigiu”, așa cum scria despre povestea uimitoare a fiului de țăran din Țara Beiușului marele om de televiziune Tudor Vornicu, a trăit cei aproape 84 de ani în demnitate, fiind mereu OMUL de la care căpătai forță, leac și sfat, indiferent de situație, suport necondiționat pentru toți cei din jurul său, bărbatul pentru care a existat un singur moment în care a spus „Nu pot!”. Atunci când și-a pierdut sufletul-pereche. În urmă cu un an și jumătate. Atunci, sufletul său a murit pe jumătate. Dar și-a dorit să poată continua, pentru a-i duce aproape zilnic o floare la cimitir, pentru a-i cinsti memoria doamnei sale, pentru lumina ochilor săi, nepoata sa, Anna Sudrigian, pentru băieții lui, Ralf și Traian. Și, nu în ultimul rând, pentru a se întoarce acasă. Fiindcă Sudrigiu a fost pentru el acasă, chiar dacă 60 de ani a trăit la Brașov. Un adevărat ritual a fost pentru Traian Sudrigian reîntorcerea la Sudrigiu, așa cum a făcut-o și în noiembrie 2018. Acolo este și va fi mereu iubit de nepoata sa, căreia i-a fost și frate și tată și sprijin și reper, dar și de generațiile de nepoți și strănepoți, rude, vecini. Este uimitor cum acest om, de 8 ori campion național al României, a fost iubit indiferent de locul în care a fost prezent la un moment dat. La petrecerea dată în cinstea pensionării lui, la Fabrica de Ciment din Brașov, acolo unde a lucrat în Cercetare, colegii i-au adus probabil cel mai frumos omagiu: „Vă mulțumim că ați fost un domn și atunci când erați tovarăș!”.
„Începând din 1951, Secţia de atletism Ştiinţa Cluj şi-a început activitatea sub conducerea neuitatului antrenor dr. Ion Caius Arnăut şi a obţinut rezultate deosebite la toate disciplinele în perioada 1951-1961. Am avut numeroşi campioni şi recordmani naţionali şi am câştigat numeroase concursuri naţionale între cluburi (cu Ştiinţa Bucureşti, Ştiinţa Timişoara, Steaua Bucureşti, Dinamo Bucureşti) şi am avut succese la diferite concursuri atletice în străinătate, la Varşovia, Oslo, Paris”, scria Aurel Palade-Ursu în ziarulfăclia.ro Printre aceste stele ale atletismului românesc s-a aflat și Traian Sudrigian. Pentru cei care l-au cunoscut, steaua lui nu va apune niciodată. Vom căuta mereu pe cer o stea strălucitoare, care aleargă căutându-și steaua-pereche. Dormi în pace, suflet bun! Acolo printre Zei!
Citiți principiile noastre de moderare aici!