Aşa se întâmplă peste tot. Nu doar în ţările sărace, ci şi în Vest. Bogatul plăteşte mai mult. Semnificativ, clasamentul celor mai bogaţi oameni din SUA se stabileşte în funcţie de impozitele virate la stat, şi nu adunând conturile, maşinile sau amantele de lux.
Aritmetică. Ca să aduni bani la buget, trebuie să stabileşti ce este lux şi ce este necesitate. Aduni accizele plătite ca să ai Mercedes, blană de vizon sau Rolex, scazi din TVA-ul pe iaurt şi pită, înmulţeşti cu doi impozitul plătit pe o locuinţă de lux, cu hectare de spaţiu şi teren, şi împarţi la doi sau la trei taxele plătite de amărăştenii cu 100 de euro brut pe lună. Aşa este în Vest, dar nu este şi la noi.
Adunare. Prin noul Cod Fiscal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2007, Guvernul Tăriceanu ne arată că ştie să adune banii necesari bugetului. Se ia una bucată român neaoş şi cu 10.000 de euro în buzunar, strânşi cu speranţa că îşi va cumpăra maşină second-hand din Vest şi va scăpa de transpiraţia şi hoţii din tramvaie. Se dublează taxele plătite pentru înmatriculare, ba chiar se triplează. Aşa că, vrei-nu vrei, te întorci la Logan sau la Citroen-urile nou-nouţe, importate de actualul premier. Tăriceanu, mare mahăr liberal şi om de bază al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile, nelipsit de la nici un salon auto important al planetei, fost model cu fiţe şi mare fan al fenomenului auto mondial. Nici nu-ţi mai trebuie fişă psihologică sau evaluare de comportament.
Scădere. Pentru ca lumea cu obraz subţire să nu te bârfească prin saloanele simandicoase, scazi accizele la maşinile de lux şi astfel faci şi o faptă socială. După ce că bogatul a muncit de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa, cum să-l mai pui să plătească accize de 11.000 de euro pe una bucată Mercedes cu preţ CIP de 100.000?! Nici pomeneală. Îi scazi din greu impozitele, până când rămân trei sau patru mii, să nu zică electoratul că nu achită chiar nimic.
Înmulţire. Atunci când partidul tău, PNL ca să fim mai exacţi, este cotat cu 13% din preferinţele electoratului, ce poţi face pentru a avea măcar o şansă la anticipatele sorcovite de preşedintele tuturor românilor, aliat machiavelic cu PD-ul cel pizmaş? Înmulţeşti cu minimum doi numărul promisiunilor electorale, îţi aduci aminte că Alianţa a câştigat alegerile cu ajutorul voturilor fraierilor de transilvăneni şi te răzgândeşti (o, pentru a câta oară…) în privinţa priorităţilor. Nu vă temeţi, Tăriceanul nu a revenit asupra demisiei, ci şi-a dat seama că autostrada Transilvania este o prioritate. A spus-o şi la Oradea săptămâna trecută, după ce timp de un an jumate a făcut tot posibilul să introducă cât mai multe beţe în şenilele lu’ Bechtel.
Împărţire. Şi ce faci cu românii care se uită în pungă, fluieră a jale şi jură pe contul cel secat că nu vor mai vota în viaţa lor reprezentanţii patronatelor locale? Le zgândăreşti coarda sentimentală şi le aduci aminte de fraţii aflaţi sub arme prin ţări îndepărtate şi străine. Acasă cu ei, iubiţii mei, şi la dracu cu NATO şi americanii, alianţele şi câştigurile militarilor români, înrolaţi voluntar de dragul democraţiei, şi nu pentru verzişorii soldelor lunare.
Deficit. Un calcul simplu arată că importurile de maşini sunt o hemoragie naţională. Atunci când toată industria autohtonă se bazează pe un singur model (Logan), asta e: oamenii vor cumpăra din Vest. Singura diferenţă este că pierderea de valută la second-hand este de două ori mai mică decât la maşini noi, incluzând aici şi costul pieselor de schimb.
Horia Trifa
