După trei ani de încercări zadarnice, reprezentantul SC KRUISER-NCC SRL a solicitat în instanţă obligarea Primăriei şi Consiliului Local Oşorhei la înfiinţarea, prin hotărâre de CL, a Autorităţii de autorizare în vederea exercitării de către aceasta a atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, dar şi la acordarea autorizaţiei de transport în regim de închiriere cu şofer.
Imediat după înmatricularea societăţii, reprezentantul acesteia a început demersurile în vederea obţinerii autorizaţiei de transport în regim de închiriere cu şofer.
Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 38/2003, autorizaţia de transport în regim de taxi sau autorizaţia de transport în regim de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localităţii sau primăriei municipiului Bucureşti de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul îşi are sediul sau domiciliul, după caz, pe baza unei documentaţii.
Refuz
,,Clientul meu a solicitat, în mod repetat, pârâtelor autorizarea acestei activităţi, sens în care a depus şi documentele necesare, iniţial la data de 15 noiembrie 2013. Primăria Oşorhei nu a înţeles, în decurs de trei ani, să dea curs solicitării clientului meu şi să înfiinţeze acest serviciu, deşi avea o asemenea obligaţie legală. În condiţiile în care Primăria şi CL Oşorhei, fără o justificare plauzibilă, temeinică şi legală, au refuzat eliberarea autorizaţiei, clientul meu s-a aflat în imposibilitatea de a presta activitatea pentru care a înfiinţat societatea comercială, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu în mod permanent. Ceea ce am menţionat şi în instanţă este că legea nu face nicio distincţie între primării în funcţie de mărimea localităţii, a populaţiei etc., şi nici nu reglementează situaţii derogatorii privind eliberarea autorizaţiei de transport de persoane în regim de închiriere sau transport în regim de taxi. Aceasta se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localităţii de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul îşi are sediul sau domiciliul.
Ca atare, din interpretarea dispoziţiilor art. 4 al Ordinului nr. 356/2007 rezultă faptul că primăria localităţii trebuie să înfiinţeze un asemenea serviciu în condiţiile în care acesta devine necesar şi oportun – prin existenţa unor persoane fizice sau juridice solicitante de a presta fie serviciul de taxi, fie cel de transport persoane în regim de închiriere, în caz contrar fiind îngrădit dreptul fundamental al acestora la muncă sau la exercitarea unei profesii”, a arătat avocatul Cristian Rusu în cererea de chemare în judecată.
Potrivit acestuia, inexistenţa unui astfel de serviciu nu poate reprezenta un motiv justificat de a se refuza eliberarea autorizaţiei solicitate, cu atât mai mult cu cât prima solicitare a fost formulată încă din anul 2013.
„Faptul că Primăria şi CL Oşorhei nu au înfiinţat un astfel de serviciu, deşi legea le permitea, încalcă dreptul societății comerciale de a accede la o anumită activitate economică”, a mai punctat Rusu.
În slujba cetăţeanului
În 20 decembrie 2016, instanţa a admis acţiunea formulată de SC Kruiser-NCC SRL, dispunând obligarea Primăriei şi CL Oşorhei la înfiinţarea prin hotărâre de Consiliu Local a Autorităţii de Autorizare în vederea exercitării de către aceasta a atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Totodată, Primăria şi CL Oşorhei au fost obligate la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
„Hotărârea judecătorească vine să sublinieze un principiu deosebit de important: că instituţiile publice sunt în slujba cetăţeanului. Şi chiar dacă un singur cetăţean are nevoie de un anumit serviciu, instanţa a dispus să se creeze un serviciu pentru el. În momentul acesta există, poate pentru prima oară în România, un serviciu care a fost înfiinţat în folosul, deocamdată, a unei singure persoane. Cu siguranţă, vor apărea mult mai multe persoane interesate de acest serviciu. Dincolo de argumentele juridice, am putea aduce şi un argument epic. Adică, este adevărat că se poate pretinde cetăţenilor unei comune să aibă toaletele în fundul curţii şi că nu se impune să avem canalizare. Dar pe de altă parte, de aceea le au în fundul curţii pentru că nu există canalizare. Precedentul are, în această cauză, mai puţin un rol juridic, cât unul de eficientizare a serviciilor sau de arătare a primordialităţi rolului cetăţeanului. Poate este mai puţin important că un serviciu juridic a fost înfiinţat în folosul unui cetăţean, dar sigur contează că chiar şi un cetăţean poate pretinde în folosul lui crearea unei instituţii. Nu are importanţă că discutăm de unul sau de 10.000 de cetăţeni care pretind acest serviciu. Din acest punct de vedere, mai degrabă, este important precedentul: oricine poate pretinde – dacă îi permite legea, constituţia şi drepturile sale fireşti, să îi fie respectate drepturile, inclusiv prin crearea instituţiei în folosul lui. Chiar dacă şi al lui exclusiv”, a conchis avocatul Cristian Rusu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!