A fi sau a nu fi Charlie

Evenimentele de la Paris, de săptămâna trecută, m-au făcut să mă gândesc dacă este mai importantă porunca: „Să nu ucizi” sau „Să nu iei numele Domnului în deşert”. Cred în Dumnezeu, dar nu sunt habotnic. Şi totuşi, nici o caricatură, satiră sau pamflet nu poate justifica o crimă. Nici o religie nu poate fi pretextul unui omor. Teroriştii nu au nici un Dumnezeu.
Pe de altă parte nu poţi să-ţi baţi joc de divinitate. Indiferent care este ea. Chiar dacă eşti ateu. Sau poţi. Dar atunci îţi asumi consecinţele. Un vechi proverb spune că: „Cine seamănă vânt, culege furtună”. Cei de la Charlie Hebdo au stârnit de multe ori vântul.
Se vorbeşte de libertatea de expresie. De multe ori aceasta este prost înţeleasă. De multe ori spunem sau facem ceva doar de dragul de a demonstra că putem să ne exprimăm liber, de dragul bravurii. Ar trebui să ne gândim mai mult dacă ceea ce exprimăm în libertatea noastră nu aduce atingere libertăţii altora. Libertatea de exprimare este un fel de condiţie sine qua non pentru democraţie. Dar oriunde şi în orice există o limită, şi mai cu seamă o limită a bunului simţ. Crimele sunt de condamnat, dar nu sunt de acord cu provocările care generează crime.
Atacul terorist asupra jurnaliştilor de la Charlie Hebdo va produce schimbări profunde. Unii chiar vor profita de aceste crime. Tirajul jurnalului a crescut simţitor. Sumele alocate luptei antitero vor creşte. „Big Brother” va fi mai vigilent.
Dumnezeu să-i ierte pe cei de la Charlie Hebdo. Dumnezeu să-i odihnească pe toţi cei care şi-au pierdut viaţa în evenimentele de la Paris. Permiteţi-mi, totuşi, să spun: „Je ne suis pas Carlie”.
În acelaşi timp cu evenimentele de la Paris, localitatea Baga din nord-estul Nigeriei a fost atacată de militanţii islamişti Boko Haram. S-au înregistrat circa 2.000 de morţi, majoritatea femei, copii şi bătrâni care nu au reuşit să fugă din calea atacatorilor. Şi nimeni nu s-a afişat cu „Je suis Baga”.
Morţii de acolo sunt mai puţin valoroşi decât cei de la Paris. Morţii de la Baga sunt mai puţin importanţi pentru mass-media, pentru politicienii lumii. În faţa lui Dumnezeu suntem, totuşi, egali. Săraci şi bogaţi.