Sinteza Anotimpurile – Rapsodia I, o trăire autentică.

După cum povesteşte Nicu Covaci, legendarul membru fondator şi lider al formaţiei Phoenix, în 1971 s-a întors Ceaușescu din câteva vizite internaționale și a venit cu ideea fixă ca toată muzica să se bazeze pe folclor. Nicu Covaci a avut norocul să găsească în pivnițele Electrecordului niște înregistrări foarte vechi, cu folclor arhaic românesc.

S-a închis cu Ioji Kappl în casă și le-au ascultat pe toate. Așa a ieșit „Cei ce ne-au dat nume”, în 1972 – albumul care se va cânta și în turneul „Rapsodia”, îmbinat cu muzica lui George Enescu. În Oradea, turneul formaţiei Phoenix va ajunge marţi, 5 iunie, la Grand Palace, de la ora 19:00.

Ce înseamnă această sinteză între „Cei ce ne-au dat nume” și muzica lui George Enescu?

Nicu Covaci: Descoperind și analizând ritualurile și datinile precreștine, arhaice ale poporului nostru, am fost impresionați de puterea de a crea și de a transmite a mesajelor. Indiferent că erau semnale de veselie, de tristețe sau pure informații, aceste mesaje fără cuvinte puteau produce cele mai intense stări emoționale. De aici vine forța discului „Cei ce ne-au dat nume”.

Având în vedere că rolul unui artist este exact acesta, de a crea – cu sau fără cuvinte – aceste stări, am căutat și am descoperit și la artiști de seamă mijloace de expresie de mare forță.

Asta ne-a determinat să îmbinăm „Cei ce ne-au dat nume” cu Rapsodia I a lui Enescu. Albumul „Cei ce ne-au dat nume” cuprinde ciclul anotimpurilor, cu toată însemnătatea lor și cu stările emoționale legate de acestea. Am descoperit că Enescu folosește mijloace de expresie asemănătoare, rezolvări armonice, melodie și ritm cu un balans specific. Are o libertate de trăire imensă. Am reușit să facem o sinteză convingătoare, care să producă o trăire autentică legată de rădăcinile culturii noastre străvechi.

Cum a fost primit acest proiect?

N.C.: Am avut o surpriză foarte plăcută în toată țara. Astăzi, muzica devine tot mai goală de conținut, tot mai superficială. Muzica rock, totuși, chiar dacă nu se mai află în „prima linie” în fața publicului – pentru că mijloacele mass-media au devenit private și există alte interese – are niște artiști de mare valoare. În underground-ul românesc se întâmplă lucruri foarte bune.

Sunt multe motive și explicații pentru care artiștii din rock, folk, blues, jazz sunt tot mai puțin difuzați (și s-au tot discutat), însă turneul „Rapsodia” mi-a dovedit că în ciuda tuturor acestor lucruri, în România există un public avid de muzică bună. Nimeni nu mai are curaj să facă turnee bazându-se pe bilete vândute, dar uite că sălile au fost pline. Interesant a fost și că am văzut la concerte foarte mulți tineri. La evenimentele Phoenix asta e o obișnuință, dar de data aceasta a fost vorba despre un concept aparte. „Rapsodia” nu este un eveniment exclusivist, dar e ceva mai pretențios și a fost o surpriză foarte plăcută să văd câți tineri, chiar elevi, au venit să asculte sinteza noastră cu muzica lui Enescu.

Cum arată formația Phoenix acum și cum o vom vedea la Oradea?

N.C.: Apropo de tineri, formația Phoenix este blestemată să renască – o spune și numele care i-a intuit, cumva, destinul. Am un toboșar extraordinar, pe care l-am luat când avea 14 ani. Acum va face 18. Îl cheamă Flavius Hosu și când l-am văzut prima dată bătea la tobe niște piese clasice, mi-a atras atenția chiar cu „Nunta lui Figaro”.

Deci proiectul i se potrivește. E un toboșar versatil, pot să lucrez cu el de la muzică clasică și până la rock progresiv. Mai am un chitarist de excepție, pe Cristi Gram, care are o tehnică imbatabilă și e cu mine din 2003. Avem un solist vocal tânăr, pe Costin Adam, care e foarte credibil. E atât de convins și i se potrivește ceea ce cântăm atât de bine, că n-ai cum să nu-l crezi. Asta contează foarte mult, pentru că arta pe care o facem noi trebuie să fie – și este! – în primul rând credibilă.

Noi avem un mesaj, nu doar o melodie frumoasă sau ce știu eu… Și atunci, dacă muzica este credibilă, dacă mesajul este autentic, atunci și interpretarea trebuie să fie la fel. Avem și un basist foarte valoros, pe Vlady Săteanu, care e și tehnic, și melodic, nu îi lipsește nimic. Și, surpriza anului, o avem pe soția lui, Lavinia Săteanu, la vioară. O fată frumoasă și luminoasă care ne îndulcește, și adevărul e că aveam nevoie și de asta. Ea vine din muzica clasică, e absolventă de Conservator și are experiență și cu orchestre simfonice, deci acest proiect cu „Rapsodia” lui Enescu i se potrivește și o pune în valoare foarte mult. Cu ei vin și la Oradea, la Grand Palace, în 5 iunie. Ne vedem acolo!