„La scurt timp, anunțul meu a ajuns în localitatea unde am fost găsit, Tinca, Județul Bihor. După multe distribuiri, povestea mea a fost preluată și de câteva ziare. Cu ajutorul unor oameni minunați, s-a identificat o familie, care în aceeași perioadă, a pierdut un copil de aproximativ aceeasi vârstă cu mine, în aceeasi regiune. Acum sunt la un pas de a afla dacă această familie este familia mea biologică!”, spunea Dacian în urmă cu câteva zile pe pagina specială de Facebook „The never forgotten Romanian children / Copiii niciodată uitaţi ai României“.

Tânărul nu știe dacă numele Dacian i-a fost dat de orfelinat sau de mama biologică. Știe doar că la șase ani și jumătate a fost adoptat în Finlanda. De către Eva şi Jim Sölgén, care au ajuns în România prin fundaţia Interpedia, care facilita adopţii internaţionale.

„Conform actelor mele de adopție, am fost găsit în gara TINCA când aveam doi ani și jumătate și am fost dus la casa de copii de pe strada Traian Lălescu, Oradea, județul Bihor. Nu am nicio amintire bună legată de locul acela… nici măcar una! Îmi amintesc că mâncam foarte mult pepene, ne jucam cu alți copii și cu membrii personalului care lucrau acolo. Pe 27 noiembrie 1998 am fost adoptat de către minunații mei părinți în Åland, Finlanda. Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată și plină de jucării frumoase! Cred c-am petrecut ore întregi așteptând acolo, apoi am plecat în sfârșit cu mașina de la orfelinat. Mi-am petrecut ultimele săptămâni în România în Cehul Silvaniei cu noua mea familie! Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda își sărbătorește Ziua Independenței.

În prezent am 25 de ani și mă descurc foarte bine. Am terminat studii de comunicare și informatică și lucrez pentru Google din februarie 2017”, spunea Dacian. Tânărul are titulatura de fotograf de încredere.Fotografiază restaurante sau locuri turistice şi alte lucruri care se folosesc pentru Google Maps.

„De ceva timp îmi caut originile românești. Sper că într-o bună zi voi ști de unde provin cu adevărat, cine mi-a dat viață, cine m-a pierdut sau cine m-a abandonat. Este un vis enorm, mă întreb zi de zi… Am șanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua să încerc!”, spunea Dacian în 2018. Doi ani și jumătate mai târziu , tânărul se află în fața verdictului: și-a descoperit sau nu familia biologică?

„Două teste ADN au fost recent cumpărate, iar în următoarele zile se vor lua probe de la mine și de la familia identificată. Cu greu îmi vine să cred că am ajuns în această fază!! Sper din tot sufletul că acest test va pune sfârșit, odată pentru totdeauna, căutării familiei mele. Am nevoie așa de mult să știu cine sunt, de unde vin și, mai ales, cine m-a pierdut la vârsta de doi anișori. Aștept cu sufletul la gură rezultatul. Mulțumesc tuturor care au fost și continuă să fie alături de mine! ”, e povestea tânărului care a reușit să-și înfrângă destinul ce părea sumbru, dar care continuă să-și caute originile.