Scrie o poezie a temelor mari: relaţia cu moartea, cu divinitatea, cu istoria, cu iubirea. Este cotat ca un „autor complex, cu tematică diversificată”. Poet tulburător şi prozator. Cu certe veleităţi de pianist. Orator desăvârşit. Inteligent şi cu umor. Inventiv. Om politic cu rang de ministru. Varujan Vosganian.

Autorul propus de români şi de armeni la Premiul Nobel crede că „marele învingător al tranziției va fi poezia”. Şi celor care aşteptau un nou roman din partea sa le face cadou un volum de versuri.

Despre „Cartea poemelor mele nescrise ” însuşi autorul afirmă că este un volum despre într-o măsură autobiografic. „ Eu aparțin celei mai norocoase generații din istoria lumii. Suntem singura generație care a trecut în același timp granița a două secole, a două milenii și a două rânduiri. Nu s-a întâmplat asta nici în anul 1000, nici în anul 0”, declara Varujan Vosganian despre cartea sa, în contextul în care marturissea că o „obsesie ”a volumului este cea a “zidului”.

Autobiografic

„Cartea poemelor mele nescrise” — apărută la Cartea Românească—vorbește despre generația tristă a copiilor născuți după război și căreia evenimentele din 1989 nu i-au atenuat dimensiunea tragică, dar evocă, în același timp, condiția poetului într-o lume lipsită de autenticitate, se arată în prezentarea volumului pe site-ul Polirom.

„Cartea poemelor mele nescrise” este o meditatie asupra aceloraşi teme profunde ale condiţiei umane: naşterea şi moartea, iubirea şi melancolia, relaţia cu divinitatea şi cu istoria.

„Cartea poemelor mele nescrise” este, potrivit criticilor, prin ţinuta sa ideatică şi stilistică, un volum de excepţie. Dincolo de spaţiul public cu care ne-a obişnuit până acum, Varujan Vosganian ne propune, prin acest nou volum, o incursiune tulburatoare în spatiul intim al poeziei sale.

„Un volum cum n-am citit de mult. Sigur i-ar fi plăcut şi lui Mircea Ciobanu, dascălul întru poezie al autorului, al carui duh al marii poezii se resimte, însă fără nimic epigonic; spun asta anume pentru a indica rădăcina metafizica, cea mai nobilă în viziunea mea, de unde urcă Varujan Vosganian ca poet între virfurile liricii contemporane, exprimind ca nimeni altul condiţia tragică a generaţiei noastre. Prin cartea de faţă, Varujan Vosganian atinge, ca poet, masura prozatorului ce-a dat magnificul roman „Cartea soaptelor » care i-a adus atâta faimă, până în pragul Premiului Nobel”, spunea Marian Draghici.

„Varujan Vosganian scrie o poezie a temelor «mari»: relaţia cu divinitatea, cu neamul său (armenesc), cu istoria, cu iubirea, cu moartea. Vocea autorului «Cărtii şoaptelor» rămine însă inconfundabilă: când muzical-armonioasă, de frac şi joben, ca pentru o scenă de operă, când blândă şi sapienţială, de înţelept străvechi, şoptindu-le neofiţilor strânşi în jurul focului. Aici, în poezie, prefer vocea autoironică sau obosit-emotionata a insinguratului care vorbeşte cu zidul, cu mama sau cu Dumnezeu. Lepădându-şi straiele publice, Varujan Vosganian este un poet tulburător: «Imi îngrop fata în palme, înmormântarea/ cea de toate zilele»” , spunea Gabriela Gheorghişor.

Cartea va fi lansată vineri, 12 februarie, la ora 14:30 în foaierul Teatrului Regina Maria Oradea. Prezintă poetul, eseistul şi redactorul şef al revistei Familia Ioan Moldovan.