Unirea Mică e importantă, însă nu are acelaşi lipici la orădeni, ca Unirea Mare. Nici pe departe. Dimineaţa zilei de sâmbătă, 24 ianuarie 2015, a fost una destul de friguroasă. Nu îndeajuns de friguroasă, însă, pentru a-i îngheţa elanul patriotic profesorului Viorel Faur, cel care le-a revelat celor prezenţi – autorităţi, politicieni, cadre militare, feţe bisericeşti şi cetăţeni – contextul evenimentelor ce au premers momentul Unirii Principatelor Române din 1859. Ales domnitor în ambele principate române – Moldova şi Ţara Românească (Valahia) – Alexandru Ioan Cuza este cel care a deschis drumul pentru statul modern român, ce a premers apoi Marea Unire, de la 1918. Lui Cuza îi aparţine meritul unirii administrative a celor două principate, prin înfiinţarea judeţelor, dar şi împroprietărirea ţăranilor cu pământ cumpărat de la boieri, dar şi prin secularea averilor bisericeşti şi mănăstireşti, aceste măsuri scoţând principatele din era feudală pentru a intra în epoca modernă. Epoca reformelor cuprinsese deja Europa, iar România s-a înscris, într-un final, în concertul european – un traseu continuat apoi prin instalarea dinastiei străine la conducerea statalităţii româneşti, ce a generat ulterior un traseu istoric extraordinar acestui popor. Toate aceste lucruri au fost învederate asistenţei de istoricul Faur, care nu a ezitat să-i zugrăvească colonelului Cuza o valenţă providenţială în istoria acestui popor.
Ulterior, prefectul Claudiu Pop a subliniat, la rându-i, însemnătatea istorică a Unirii Principatelor, precum şi figura luminoasă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. „Cu Cuza s-a deschis drumul României moderne. De aceea, Cuza va rămâne Domnul Unirii, Domnul reformelor” – a ţinut să sublinieze prefectul.
De faţă au fost primarul Ilie Bolojan, viceprimarii Mălan şi Mureşan (cu o şapcă originală pe cap), co-preşedintele PNL Bihor, senatorul Gavrilă Ghilea, precum şi parlamentarul PSD, Sonia Drăghici.
Liceul de Arte, ca noutate
A urmat momentul depunerii coroanelor şi jerbelor, inclusiv din partea unor şcoli orădene. După defilarea gărzii de onoare şi onorul muzicii militare, a urmat un scurt recital al Liceului de Arte din Oradea – cel care a înlocuit de astă dată Corul „Traian Moşoiu”.
La final, cei prezenţi s-au prins într-o Horă a Unirii la care au ţinut să participe numeroase persoane, de la oficialităţi la elevi. Rămas până la final, prefectul Claudiu Pop a fost antrenat în horă de către două românce. Corul Liceului de Arte le-a cântat celor prinşi în horă poezia-îndemn „Hai să dăm mână cu mână”, scrisă de Vasile Alecsandri, cu linia melodică aparţinând lui Alexandru Flechtenmacher. Ca fapt divers, imediat după Hora Unirii, prefectul Pop a participat la Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe. Această Adunare este motivul pentru care episcopul Sofronie Drincec a lipsit de la manifestaţii, spre deosebire de episcopul greco-catolic Virgil Bercea, cel care a rămas până la final.
