Prezentat presei de viceprimarul Mircea Mălan, noul proiect al Pieţei Unirii, realizat de arhitectul Horia Gavriş, este contestat vehement de o parte a specialiştilor. Opţiunea pentru noul proiect suferă grav la capitolul transparenţă: edilii zic că nu-l vor dezbate public, deşi modificările operate sunt esenţiale.
Echilibru şi decenţă
Autorul noului proiect, arhitectul Horia Gavriş spunea că şi-a gândit lucrarea ca pe un omagiu adus bogăţiei detaliului afişate de Palatul Vulturul Negru, şi că a dorit ca piaţa să fie ca reflectare a acesteia în plan orizontal. Oameni de cultură şi arhitecţi orădeni nu agreează iniţiativa. „Preluarea elementelor din Vulturul Negru mi se pare nepotrivită ca abordare. O piaţă orizontală nu e vizibilă decât de la înălţime, ori arhitectul trebuie să considere şi nivelul pietonal”, este opinia arhitectului orădean Mircea Lungu.
Acesta spune că ar fi ales „forme mai academice”, şi exemplifică: „mobilierul este excesiv contorsionat, forma lampadarelor este total neadaptată spaţiului public. S-ar potrivi mai degrabă unui spaţiu privat. Pentru stâlpi, aş fi propus ceva pe arhitectura Vulturului Negru: o bază zidită din care, de la o anumită înălţime, să pornească elementul de fontă. Platformei rotunde din centru, nu-i văd rostul. Pavajul ar trebui să aibă un desen neutru faţă de clădiri, cu un accent plastic, cel mult două: poate un grup statuar şi o fântână”. În opinia sa, „materialele alese sunt prea multe şi necontrolate. La noi, ciclul de îngheţ – dezgheţ este destul de violent, şi asta trebuie luat în considerare la alegerea pietrei”. Acesta spune că modelul alegerilor făcute de arhitectul Duiliu Marcu ar fi fost exemple bune pentru orice arhitect. „Numele lui Duiliu Marcu este garanţia calităţii. Echilibrul lui Marcu, echilibrul, eleganţa şi decenţa, precum cele ale lui Marcu, le-aş fi căutat într-un proiect”, punctează arhitectul Lungu.
Admirator al „valorii arhitecturale şi ambientale care s-a creat în Centru de-a lungul timpului”, acesta contestă, de fapt, necesitatea întregului demers. O intervenţie pe care ar susţine-o, ar fi una restauratorie.
Salută intenţia, nu soluţia
„Initiaţiva este una foarte bună. Oradea are un imens potenţial arhitectural, iar intenţia de valorificare şi transformare într-o adevărată piaţă a zonei Piaţa Unirii este minunată”, apreciază designerul Cătălin David. „Din punct de vedere estetic, având în vedere complexitatea temei de proiectare şi moştenirea arhitecturală, planşele prezintă un concept diluat, cu inserţii parcă improvizate de elemente Art Nouveau interpretate modern, într-o maniera prea putin inspirată. (…) Din punct de vedere cromatic, chiar dacă se poate da vina pe calitatea simulărilor sau a print-ului, şi realitatea va afişa nişte culori mai armonizate, personal nu mă convinge”, mai apreciază acesta.
Procedură opacă
Cea mai vehementă luare de poziţie aparţine, însă, arhitectului Emodi Tamas. Acesta e autorul proiectului de arhitectură al Pieţei Unirii agreat de edili, până prin 2012, dar criticat acum.
Protestul său ţine de procedură. Din 2010 şi până în 2013, Primăria nu a dat de înţeles că ar fi nemulţumită de proiectul său. Mai mult, l-a contractat, l-a plătit, s-a semnat contractul de finanţate cu forurile europene, pentru ca anul trecut, viceprimarul Mălan să iasă în public cu reclamaţii. „Toţi avizatorii şi-au dat acordul pe acel proiect. A trecut prin mai multe dezbateri publice şi dezbateri profesionale”, spune Emodi. Inițiativa unor modificări partizane s-a născut însă mai devreme. Pe la sfârșitul lunii noiembrie 2012, viceprimarul Mircea Mălan și-a manifestat nemulțumirea față de tipul de rocă, se arată într-o luare de poziţie a arhitectului. „Ce s-a întâmplat (reatribuirea proiectului, în secret n.r.) este o desconsiderare totală a breslei şi a populaţiei oraşului”, mai declară arhitectul. Pe obligativitatea dezbaterii publice a insistat şi preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Şerban Ţigănaş. Aşa cum primul proiect a fost modificat în urma discuţiilor şi dezbaterilor, normal ar fi ca şi acesta să sufere acelaşi tratament. „Certamente, e nevoie de transparenţă şi discuţie în ceea ce priveşte proiectul. Trebuie puse probleme pe mai multe paliere: decizia de amenajare a pieţei este justă, corectă, impecabilă din punct de vedere urbanistic?, în ce măsură proiectul este de cea mai bună factură stilistică? Şi trebuie verificată calitatea lucrărilor. Dacă Oradea este în criză de timp, atunci să organizeze dezbaterea cât mai repede”, este propunerea acestuia.
Impresii şi opinii personale
La afirmaţia viceprimarului Mircea Mălan că primul proiect nu era adecvat unei pieţe publice, arhitectul Emodi spune că „în accepţiunea noastră o suprafaţă pietonală preponderent mineralizată, destinată activităţilor tipic urbane, culturale şi sociale, o agoră a întâlnirilor şi manifestărilor publice şi private, care se raportează cu o oarecare smerenie şi simţ al măsurii la moştenirea valorilor arhitecturale şi urbanistice ale contextului, a stat la baza soluţiei iniţiale”, cu precizarea că aceasta a fost „amplu argumentată în toate dezbaterile publice şi profesionale”.
Acesta a punctat şi faptul că organizarea traficului în noul proiect este similară cu o primă propunere făcută în 2010 dar că „în cursul primei dezbateri, primarul Ilie Bolojan a solicitat renunţarea la această variantă şi introducerea ei doar într-o a doua etapă, „după ce locuitorii se vor obişnui” cu noua configuraţie. Acuzele privind nerezolvarea optimă a circulaţiei derivă, se pare, din lipsa de comunicare dintre decidenţii autorităţii locale”.
Despre faptul că materialul propus nu e conform cu pretenţiile edililor, Emodi Tamaş zice că „plăcile şi cubeţii de andezit, de diferite nuanţe, cu caracteristici fizice compatibile cu condiţiile de climă specifice, constituie cele mai des utilizate materiale de pavare nu doar în ţară, dar şi în majoritatea ţărilor europene, ele fiind prezente şi dominante în mai toate pieţele urbane reabilitate în ultimii ani (Bucureşti, Braşov, Sibiu, Cluj Napoca, Baia Mare, Arad, Timişoara etc.). Obiecţiile privind modul de tăiere a feţelor sau dispunerea cubeţilor implică detalii tehnice, ce pot sau puteau fi supuse după caz unor modificări minore în contextul proiectului”
Despre aspectul vegetal, acesta spune că, după lungi „dezbateri consecutive şi parcurgerea „copac cu copac” a vegetaţiei existente, împreună cu reprezentanţii ecologiştilor, au fost identificate exemplarele sănătoase / valoroase, care au fost păstrate toate, în contrast cu actualul proiect, în care se defrişează întreaga vegetaţie moştenită”.
Cât despre „nota pesimistă, lipsa culorilor vii, a priveliştilor atractive sau dorinţa de unificare a stilurilor”, arhitectul spune că sunt „subiective, străine criteriilor profesionale impuse şi neacoperite de Tema de proiectare şi de Caietul de sarcini”. În acest context, Emodi contestă „necesitatea obiectivă a întocmirii unui nou proiect”.„Dincolo de impresiile şi opiniile personale ale domnului viceprimar, exprimate în mass media, singurele repere de ordin profesional invocate se leagă de consultări avute cu domnul şerban Sturdza, fostul preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România, arhitectul Arnold Macalik şi membrii firmei Planwerk. Aşteptăm cu nerăbdare punctul de vedere al celor menţionaţi, cu privire la modul de atribuire al unui nou proiect, respectiv la calitatea acestuia, pentru a confirma sau infirma consimţământul lor”, este concluzia sa, însoţită de propunerea ca, chiar şi acum, Primăria să scoată tema de proiectare la concurs.
Nu-i adevărat!
Este reacţia reprezentantului Planwerk, firma care lucrează la Planul Urbanistic General, la întrebarea dacă firma şi-a dat cu părerea despre Proiectul Pieţei Unirii. „Am fost consultaţi exclusiv pe tema organizării circulaţiei auto, nu cu privire la organizarea suprafeţelor sau spaţiilor din Piaţa Unirii. Nu mi s-a cerut nicio părere despre proiect şi, din câte ştiu eu, n-am făcut nicio recomandare. Nu am fost consultaţi pe tema calităţii acestuia, unica poziţie din care discutăm cu Primăria este cea de realizatori a PUG-ului”, spune arhitectul Tiberiu Ciolacu, în numele firmei.
Retro cu orice preţ
Un alt arhitect orădean tratează critic proiectul nou. „Propune forme desuete, supraîncărcate, colţuri tăiate e retro cu tot dinadinsul”, crede arhitectul orădean Valentin Zisu, care apreciază că „nu trebuie să te întorci cu spatele la viitor de dragul unor nostalgii”.
Acesta vede noul proiect ca lipsit de accesibilitatea maximă de care vorbeau chiar edilii: „o piaţă modernă se traversează în toate direcţiile, pe toate diagonalele, fără oprelişti decorative. Propunerile acestui proiect sunt ca nişte zone dintr-un mileu bătrânesc”.
Cât despre opţiunile pentru mobilarea spaţiului, acesta spune că „în cazul unui obelisc, de regulă predomină semnificaţia mai mult decât obiectul în sine. Ori aici, este doar un obiect apărut din necesitatea unui obiect înalt, nu din vreo semnificaţie. Problema este privită strict decorativist şi mai puţin funcţional”, este concluzia sa.
Citiți principiile noastre de moderare aici!