INTERVIU | Maestru în dans: O lecţie mai mare de viaţă decât sportul nu există

De Otilia Șandor
Reactualizat la:
1Comentariu
INTERVIU | Maestru în dans: O lecţie mai mare de viaţă decât sportul nu există
La final de sezon de dans şi înainte cu o lună de ziua nunţii, maestrul în dans, reputatul dansator, campion, instructor, antrenor, arbitru şi prezentator la evenimente de dans, de o modestie şi rafinament masculin rar întâlnite, Cristian Jurcuţ, a acceptat să ne dezvăluie cititorilor noştri câte ceva din secretele dansului, aruncând mănuşa bihorenilor pentru împlinirea unui ideal: Oamenii să iasă din casă în paşi de dans.

De cât timp dansezi? De unde pasiunea?

Primul meu curs de dans a fost chiar după Revoluţie, acum un sfert de secol, cred că mai am şi acum chitanţa de la primul meu curs de dans, de la Casa Armatei, în 1990. Am început avându-i ca antrenori pe regretatul Gabi Chevari şi pe Marius Balş care din păcate, acum nu mai predă. La un moment dat, cei doi s-au despărţit, grupa mare a rămas cu Gabi, eu eram în grupa mică, ca vârstă, am mers cu M. Balş la Clubul Constructorul şi acolo făceam doar dans de societate. După vreo doi ani mi-am dorit mai mult,

şi am mers la Dans Club 80, la dna Valeria Mangra, prin 1992 – 1993 şi acolo, la Casa de Cultură a Sindicatelor mi-am şi început perioada competiţională.

Acolo se făcea separat, dna Mangra se ocupa doar de pregătirea competiţională şi regretatul dl Puiu (Junc Gheorghe) ţinea cursurile de dans de societate în weekend.

Ai vrut să cânţi, nu să dansezi…

M-am împotrivit vreo trei ani de zile să merg în sala de dans, dar după prima lună de dans eram gata, al lumii dansului. Schimbarea s-a produs foarte repede, după ce am văzut ce înseamnă efectiv dansul care a inceput sa-mi placa enorm.

Primul pas a fost foarte greu. De pe la nouă ani mama încerca să mă ademenească să merg la curs de dans la clubul Tempo. Acolo se făcea şi şah şi mie îmi plăcea şahul, deci la dans nu am ajuns. Până pe la 12 ani când la petrecerile cu clasa nu ştiam să dansez cu fetele şi mi-era ruşine. Şi am avut noroc cu dna dirigintă Ghergheleş, prof. de chimie, care ne-a adus la şcoală un cuplu tânăr, sora unui coleg de clasă cu partenerul ei de dans. Asa am început cursurile şi la şcoală şi în paralel la Casa Armatei. Aşa am realizat că la dans există un nivel de socializare pe care altfel nu ţi-l poţi permite la acea vârstă.

Campion, instructor, antrenor, arbitru…?

Am pierdut şirul concursurilor la care am participat, probabil că nu sunt sute, dar sunt câteva zeci de concursuri. În ultima perioadă am dublă calificare: arbitraj şi prezentator (ca prezentator pot spune că am monopol pe Transilvania).

Odată cu Dans Club 80 am avut titlu de campion naţional la formaţii şi între 1994 – 2001 – mereu am fost finalist la campionatele naţionale ocupând diverse locuri pe podium. Şi pe plan internaţional am avut câteva reuşite, printre care primul şi cel care mi-a rămas era concursul de la Varna, unde România nu prea avea succes pe plan mondial. Am intrat la finala la sectiunea standard, care s-a dansat la nisipurile de aur, pe terasa unui casino în aer liber, cu vederea la mare. Pentru mine a fost ceva impresionant să dansez şi să fac ce îmi place – să călătoresc pentru ca prin dans am colindat aproape intregul continent. Ulterior tot prin dans am colindat si cele doua Americi plus Africa.

Am schimbat câteva partenere. Concursurile de dans sportiv le-am început cu Rada Stejerean, apoi am continuat cu Noemi Tarr (acum Toth), apoi am dansat cu Simona Cristea iar ultima mea partenera de concurs a fost Vass Sonia dar la competitiile de salsa si latino show.De altfel alaturi de Sonia am pus bazele Feeling Dance. Au fost şi vreo două – trei partenere cu care nu am reuşit să merg la concursuri.

Ce fel de anturaj este la FD?

Greşesc cei ce cred că dansul e doar pentru fete. Toată lumea dansează. La grupele de copii până în 14 ani predomină fetele, dar la adulţi lucrurile sunt mai echilibrate: fetele vin la începători, dansează, fură meserie, apoi gata, se mulţumesc că băieţii le dansează pe la petreceri. Băieţii sunt mai constanţi, mai meticuloşi. Fenomenul e identic in toata ţara: la grupele de începători adulţi sunt mai multe fete, la grupele de avansaţi (la salsa de exemplu) sunt mai mulţi băieţi.

Este un mediu foarte bun pentru că anturajul pe care ţi-l oferă dansul este unul special. De 25 de ani nu am văzut niciodată un scandal, un drogat..;.poate că unii au băut uneori mai multe beri, dar niciodată cu scandal.

E un mediu foarte curat unde eşti mult mai în siguranţă decât într-un mediu unde alcoolul şi drogurile au drum liber.

De fapt, de unde ideea şcolii de dans?

Nu am vrut să devin instructor, am fost constrâns. Am vrut să devin un celebru cântăreţ. Am mers la examen la Şcoala Populară de Artă, la canto muzică uşoară. Nu eram cel mai talentat, dar m-au luat. Însă mi-au spus că trebuie să plătesc şcoala pe un an de zile. Altora li s-a oferit posibilitatea să plătească în rate, dar fiindcă nu eram aşa bun şi ca să nu existe riscul că mă las pe parcurs şi poate ca să nu ocup locul şi să nu fie sigur… Am fost nevoit să fac rost de bani. Banii mi i-a dat împrumut un coleg de facultate şi am zis că fac cursuri de dans ca să pot plăti datoria. Pe parcurs mi-am dat seama că eram oaia neagră la canto. Aveam în clasa de canto colegi mult mai buni ca mine. La canto am fost la dl David, apoi am fost acceptat la dna Monica Molnar (un pedagog extraordinar, cu rezultate continue), dar numai pentru că prietena mea Sonia era eleva dumneaei. Dna Mangra, fosta mea antrenoare, m-a ajutat, în 1999 sa deschid primul meu cursul de dans, la Casa de Cultură. Pe vremea aceea vedeam la Codreanca (formaţie etalon, cu campioni mondiali la formaţii) o ierarhie foarte bine pusă la punct: aveau conducătorii formaţiei şi sub mâna lor erau mai mulţi instructori care erau formatori de nouă generaţie. Eu mi-am dorit să fiu un formator de nouă generaţie sub îndrumarea dnei Mangra. Nu am reuşit să colaborăm pe partea asta, dar în schimb continui să am un respect deosebit faţă de dna Mangra şi de Dans Club 80. Sunt cel puţin trei cluburi în Oradea care au avut liderii la Dans Club 80: Stelică (Stelian Ghiţă), Noemi şi Istvan (Toth). Din 10 titluri pe care le punea la bătaie România, şapte le luam noi. Nu toţi de la Dans Club 80 au rămas în dans, dar cei care au rămas în dans şi s-au perfecţionat în continuare sunt buni. Şi eu încerc tot timpul să mă perfecţionez în dans. Îndemn orădenii care vor ceva bun să îşi aleagă un club care are ceva de spus. Altfel, unora li se pare că să fii instructor e o meserie uşoară şi fac şi ei într-o sală de sport, apartament, nu au pregătire. Şi atunci de multe ori omul e nemulţumit şi nu mai păşeşte în lumea dansului. Şi îl pierdem şi noi, ca şi club, unde poate i-ar plăcea dacă ar mai încerca. Dar dacă dacă nu eşti mulţumit nu mai ai chef să cauţi şi în alte cluburi. Şi generalizezi: E naşpa la dans. Pentru că un instructor fără pedagogie nu a reuşit să îţi ofere ceea ce tu ai dorit. Şi atunci pierde toată lumea.

De unde denumirea FD?

Feeling Dance de la esenţa cuvântului – noi facem cu sentiment,  cu suflet de artist ceea ce am creat acum peste 15 ani.

Primul curs nu înseamnă performanţă. Am avut 25 – 30, mulţi cursanţi la început, peste aşteptări, având în vedere că am lipit doar nişte afişe prin Universitate şi pe stradă. Făceam doar în weekend, la Casa de Cultură, curs clasic de începători. Apoi am mers mai departe cu cursul de avansaţi, apoi şi cu copii.În perioada aceea foarte mult se dansa în weekend. Am avut tentative să deschidem şi în timpul săptămânii. Acum e invers: lumea preferă seara, în cursul săptămânii, dar avem şi cursuri de weekend.

FD e o pepinieră de campioni

Pe plan mondial ne mandrim cu 2 titluri de vicecampioni mondiali in anii 2006 si 2007: la categoria latino show – perechi (Jurcut Cristian- Vass Sonia) si la formatii Rueda de Casino (Feeling Dance cu 8 perechi).

După un an, doi, am început şi cursuri de copii. Perechile ce veneau constant le-am îndrumat către performanţă. Treptat, chiar dacă nu exista FD ca şi club afiliat pe atunci şi concuram sub numele colegilor mei, s-a format perechea Florin Culda – Veszi Oana (ex. Floruţ) prima generaţie de instructori, formaţi la noi, dezvoltaţi la noi, au acum Exclusive.

În 2002 – 2003 am mers pe vas de croazieră, eu cu Sonia. Sora mea Raluca şi Jambor Zoli

plus Florin şi Oana au condus cursurile de dans cum le-am lăsat. În acea perioadă, FD nu s-a dezvoltat. Pe Florin şi Oana care voiau să mai concureze, i-am îndrumat să continuie la Stephany. Apoi ei s-au desprins şi au format clubul Exclusive.

Când ne-am întors, cu experienţă de tango argentinian şi salsa am adus ceva nou pe piaţă. La insistenţele şi elanului lui Zoli am deschis un curs separat de salsa. Tangoul mai târziu ai nevoie de un alt nivel ca să îl înţelegi, pentru mediu mai rafinat, select.

Se spune că sunteţi academia complexă din Oradea

Cluburile mai active care lucrează cu perechi suntem noi, Stephany, Stelele dansului, Exclusive, Dans Club 80, Quasar. Structura noastră nu cred că o are nimeni, aici suntem lideri de piaţă pentru că avem o gamă largă de swervicii ded dans ceea ce nu găseşti

Avem grupe de iniţiere: grupele de şcoală alui Olya plus grupele de show – un coregraf mai bun nu există la Oradea.

Avem grupe de copii, grupe de adulţi cu dans de societate, salsa şi latino-caraibiene, tango argentinian…

Pe partea de iniţiere experienţa noastră vine, cred din dansul sportiv unde există anumite rigori pe care noi le desfacem pentru a putea fi înţelese şi de dansatorii începători de la cursuri. Participând la seminarii, la concursuri, primim mereu informaţii noi din domeniu, ne întâlnim cu performeri cu care noi suntem de altfel în contact permanent. Sunt o grămadă de informaţii noi. Eu în permanenţă învăţ.

Oferim şi show-uri pentru nuntă sau alte evenimente.

Atingem orice punct (în afară de dans popular) şi cred că de asta am auzit că suntem cei mai tari pe piaţă. Şi cu partea de performanţă suntem în top,dar deocamdată doar pe anumite segmente: clubul nostru are cea mai bună pereche din Oradea la dansuri standard: Ştefănescu Mihai – Csaszar Renata (medaliaţi cu bronz la CN de Clasa), care au cucerit şi numeroase medalii de aur pe plan naţional. Iar anul trecut, în 2014, clubul nostru a avut cel mai bun rezultat la Campionatele Naţionale de Open: vicecampioni naţionali la dansuri latino, 10-11 ani prin perechea mixtă Magyar Milan – Presecan Georgiana (Feeling Dance+ Dance Art Târgu Mureş). Pe partea de latino sunt însă şi dansatori care azi nu ne mai reprezintă, dar care s-au format sub culorile clubului nostru. Suntem mândri şi de ei pentru că am avut şi noi o contribuţie la succesul lor de azi.

Ca şi cantitate de departe FD are cei mai mulţi cursanţi: 12 grupe ori 15 – 20 cursanţi /grupă.

Care sunt beneficiile dansului?

Pe termen scurt, copiii devin mai dezgheţaţi, mintea le este mai iute, sunt mai ageri, au curaj în faţa altora. Şi pentru adulţi e valabil. În plus, mişcarea în general sportul, e sănătate curată. Dacă înveţi ţinuta corectă de la dans, are beneficii nemăsurate pentru coloana vertebrală pentru cei ce fac dans de întreţinere.

Într-o oră de dans, adulţii au prin dans o modalitate perfectă de a-şi evapora stresul de peste zi. Avem nu doar cursuri ci şi seri dansante în fiecare vineri, adulţii se pot desfăşura în cadru necompetiţional dar şi în concursuri. Şi ei primesc încredere, se vindecă de timiditatea excesivă, se pot integra mai uşor în colectiv, dobândesc un anume rafinament şi în comportament.

Pe termen mediu şi lung vorbim de beneficiile oricărui sport: înveţi să lupţi, să obţii ceva prin forţele proprii. Înveţi şi că se întâmplă ca nu totdeauna să câştigi şi înveţi să treci peste eşecuri şi să le transformi în viitoare victorii. Înveţi perseverenţa, înveţi să nu renunţi, să nu te laşi doborât de orice prim obstacol. O lecţie mai mare de viaţă decât un sport nu există.

Se vorbeşte că FD are instructori de excepţie

Eu am creat diverse programe de lecţie, pe care instructorii le predau la grupe. În plus sunt materiale video pe care le dau instructorilor cu figuri de dans şi cărora mereu le împărtăşesc din experienţa mea de antrenor. Majoritatea instructorilor au „crescut” împreună cu noi şi cunosc toate micile secrete pentru a-şi ţine cu succes fiecare lecţie de dans. Iar pe cei care încă nu au suficientă experienţă îi susţinem prin lucrul în echipă cu un instructor mai vechi!

Colegii mei, instructori activi, sunt Sonia Vass, Raluca Jurcuţ, Alin Costa, Olga Nica, Csaszar Renata (în curând Jurcuţ), Ciprian Pop, Virgil Vanca, Diana Condrat. Avem şi instructori colaboratori: Dana Szferle, Alexandru Zaboş şi Carol Şoldea.

Un plus de efort e faptul că nu avem modele.

După ce am dansat la Casa Sindicatelor, am lucrat la Arcadia, perioadă când a fost în floare moda cu modelele. Acestea aveau ecuson, cursanţii îşi spuneau cuvântul. Aveam cinci fete, cinci băieţi ca modele. La un moment dat însă lumea se schimbă şi unele modele veneau la curs doar ca să impresioneze cursanţii. Am avut discuţii, apoi nu au mai venit la grupele de începători. Am încercat cu recompense materiale. Nici banii nu i-au stimulat. Văzând că sunt anumite rigori, au renunţat multe modele să mai vină la sală.

Noi promovăm ideea că dacă eşti la grupa de avansaţi poţi merge la celelalte grupe de începători să dansezi cât vrei. Şi sunt băieţi care vin şi ne mai ajută, fără a avea pretenţii.

Rigoare şi pressing pentru calitate

Sunt cursanţi care abandonează şi vin apoi şi se reînscriu. Au revenit unii după jumătate de an. Am făcut o grămadă de gesturi mărunte ca omul să înţeleagă că nu îi vrem doar banii ci vrem să le oferim întâi servicii de calitate. La partea de dans de societate nu am avut niciodată o discuţie de nemulţumire.

Aveam şi chestionare la final de curs unde întrebam ce a plăcut ce nu a plăcut. Şi când vedeam că sunt mai multe păreri despre o anumită problemă, o discutam şi o rezolvam.

Poţi să dai banii pe un curs de dans unde predomină  distracţia şi nu prea înveţi nimic sau poţi alege Feeling Dance unde te şi distrezi, dar şi înveti dans respectând anumite reguli.

Pe parte de performanţă, avem în vedere Campionatele Naţionale de Clasă din noiembrie anul acesta, cu perechi noi şi vechi, iar pe partea cursurilor de dans (sport de masă) – să creştem şi să ne apropiem de idealul meu: acela ca bihorenii să iasă din casă în paşi de dans.

Părinţii sunt cursanţi. Ce transmiţi bihorenilor?

Părinţii mei sunt deschişi la minte, nu s-au încuiat în lumea lor învechită poate ci au preluat lucrurile bune din noua generaţie. Tot timpul îi chem cu mine când plec undeva şi mă sfătuiesc tot timpul cu ei. Sunt prietenii mei. Şi practic pot fi un exemplu că dansul nu are vârstă, nu ţine cont de ani sau de cât de alb îţi este părul. Ca un revers al medaliei, fiindcă eu m-am împotrivit iniţial să fac dans şi părinţii mei au tot amânat să înceapă să înveţe să danseze. De trei ani însă vin la sală, au făcut progrese mari, ştiu vals, tango, cha-cha-cha.

Transmit bihorenilor să insiste pe partea de mişcare, să solicite în şcoli să se facă orice sport. În Rusia, de exemplu, dansul e oră obligatorie. Iar bihorenilor adulţi le transmitem invitaţia de a-şi depăşi frica şi a-şi împlini sentimentul incomensurabil al paşilor de dans. Îi invităm la sală, să vadă mai întâi, să degzuste un pic din dans şi apoi îi lăsăm să decidă ei singuri. Sigur dacă ajung la sală vor dori să danseze. Cursurile se încheie la finele lui iulie şi se reiau în toamnă, dar sala nu se închide. Oamenii pot solicita ajutor în dans pentru evenimente şi în această vară şi pot veni în orice vineri, la serile de dans.

Nunta în paşi de dans a anului, în Bihor

În 16 august 2015 va avea loc la Oradea, probabil nunta anului din Bihor. Se anunţă o nuntă în paşi de dans încă de pe invitaţia rafinată transmisă invitaţilor, care sună ca o chemare la un curs de dans: „Vă invităm la cel mai mare concurs naţional Feeling Dance Wedding Cup”.

Nunta are „program de zile mari”, se anunţă pe invitaţie, „încălzire” la Primăria Oradea, cu „verificarea spirituală a concurenţilor” la Bazilica de pe Şirul Canonicilor, cu susţinerea „concursului” la restaurant. Părinţii spirituali, două perechi de naşi, primesc şi ei valenţe de antrenori în acest „concurs”.

La nunta lui Cristi Jurcuţ cu Renata, viitoarea doamnă Jurcuţ, sunt aşteptaţi în jur de 300 de invitaţi, majoritatea dansatori. Nume grele ale dansului din ţară vor veni la această nuntă, de la dansatori, instructori, antrenori, arbitri. Este aşteptat chiar şi Wilmark, juratul îndrăgit de la concursul „Dansez pentru tine”.

După cum îi place lui Cristi să spună, „vor fi mulţi dansatori pe metru pătrat”, deci va fi un spectacol pe cinste.

Carte de vizită

Nume: Jurcuţ Cristian Gheorghe

Data naşterii: Capricorn din 1978

Studii: absolvent de Gojdu şi Ştiinţe Economice, cu 2 ani absolviţi în Psihologie

Starea civilă: pe cale de căsătorie

Hobby: dansul, călătoriile, beletristica, foto-video, şah



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor