JURNAL BIHOREAN: Primăria derulează mai multe proiecte majore cu finanţare europeană, ce ar trebui să schimbe faţa oraşului. Până acum, s-au constatat mai multe amânări. Ce termene-limită vă asumaţi pentru finalizarea reabilitării Pieţei Unirii, a Cetăţii, a Ştrandului Municipal sau a Dealului Ciuperca?
ILIE BOLOJAN: Ultimele facturi pentru proiectele europene trebuie să le emitem până la 1 ianuarie 2016. Dacă nu se schimbă reglementările, dacă nu vom termina până atunci proiectele, nu vom mai putea trage bani europeni pentru ceea ce va rămâne de executat. Va trebui să dăm bani din bugetul oraşului. Prin urmare, interesul nostru major este să terminăm până la termenul pe care ni l-am propus. E adevărat că sunt întârzieri în câteva proiecte. Parte generate de faptul că în primă fază am avut nişte proiecte proaste şi aveam două variante: ori să le modificăm, ceea ce am şi făcut, ori să le punem în practică aşa, prost. Ceea ce ar fi generat nişte costuri majore în anii de exploatare. Atunci, am decis să le modificăm în aşa fel încât să fie preferabilă o întârziere de câteva luni de zile, dar să avem punerea în practică a unor proiecte bune. Altă motivaţie pentru întârziere este cea legată de procedurile de licitaţie, uneori destul de greoaie.
Cât de mare e riscul ca aceste proiecte să iasă prost?
Riscurile sunt minore să nu se termine la timp. Ca să iasă prost, sper să nu se întâmple treaba asta. Trebuie să fim conştienţi că în aceşti ani, în oraş se vor face proiecte care sunt la nivel de sume generale de şase-şapte ori mai mari decât într-un an obişnuit. Prin urmare, e un efort destul de mare să ne asigurăm că aceşti bani se cheltuie bine. Adică lucrările se fac de calitate şi se duc la capăt în termenele pe care le-am anunţat.
Iniţiativa industrială a municipalităţii este recunoscută. Totuşi, în Oradea salariile continuă să fie destul de mici, inclusiv comparativ cu judeţele vecine. Ce poate face Primăria pentru a-i capacita pe investitori să ofere salarii decente?
Primăria nu poate să îi ceară unui manager de companie să mărească cu 10 sau cu 20% salariile angajaţilor. Dar Primăria poate să ajute la crearea unui mediu de afaceri, care o dată dezvoltat să fie capabil să ofere salarii mai mari. Primul nostru obiectiv pe care l-am avut a fost ca de la cel mai puţin industrializat oraş din partea de vest a ţării să fim un oraş care avem o structură industrială de bază, capabilă în primul rând să genereze nişte locuri de muncă şi capabilă, în etapa a doua să genereze nişte salarii mai mari. De aceea, nu s-a pus niciun fel de condiţie şi niciun fel de teorie de a aduce tot felul de companii. Companiile nu vin pentru că le invită primarul. Companiile vin într-un oraş dacă calculele pe care şi le fac le arată că ies în profit. Nu fac acte de caritate decât în limitele unei responsabilităţi sociale, dar în niciun caz nu fac act de caritate din business-ul lor. Şi atunci, prima direcţie a fost să deschidem poarta acestui oraş pentru orice fel de companie care vrea să vină aici. De asemenea, să deschidem poarta oraşului pentru companiile locale, să se dezvolte, inclusiv să-şi reloce anumite activităţi din zonele de locuit în zonele industriale. Eu cred că această etapă este undeva într-o formă avansată. Va continua. Dar ceea ce trebuie să facem în etapa următoare este să încercăm să promovăm oraşul şi pentru o oportunitate de investiţii pentru companii care generează o valoare adăugată mare la produsele lor, din care îşi pot permite să plătească şi salarii mai bune. Cu cât vor fi mai multe locuri de muncă în Oradea, de orice fel, cu atât cererea de piaţă a forţei de muncă va fi mult mai mare şi preţul forţei de muncă va creşte. Salariile vor creşte. Este o lege economică. Noi nu putem fi decât în nişte legi economice. Este foarte simplu ceea ce vrem noi să facem: să avem cât mai multe locuri de muncă, urmând ca apoi pieţele locale şi regionale să rezolve problema salariilor. Aceasta este ţinta. Orice alte lucruri nu sunt verificate nicăieri.
Când ar putea să înceapă pentru Oradea această a doua etapă?
Probabil că la sfârşitul anului 2016, 2017, 2018. În momentul în care ai încă 5.000 de locuri de muncă, se creează o presiune pe piaţa locurilor de muncă. Când cererea de locuri de muncă va fi mare, se vor întâmpla două lucruri: ne va veni forţă de muncă din afară, ceea ce deja se întâmplă, totuşi, pentru că avem destul de mulţi navetişti. Avem în jur de 15.000 de navetişti zilnic, care vin cu mijloace de transport pe bază de abonament în Oradea. Mai sunt şi cei care vin cu maşinile personale, dar pe aceştia nu-i putem cuantifica. Dar ne va veni şi forţă de muncă ce se va stabili în Oradea. Pe de altă parte, va creşte nivelul de salarizare ca să îţi menţii oamenii, pentru că altfel vor pleca la altă companie.
Nu există pericolul ca unele companii cu angajaţi mulţi, venite de dată recentă în Parcul Industrial Eurobusiness, să îşi reloce activitatea din Oradea în momentul în care vor vedea că trebuie să ridice nivelul salariilor?
Riscul acesta este minim, pentru că în general companiile care au venit în Oradea sunt companii care nu se relochează de pe o zi pe alta…
…totuşi, sunt companii ce fac şi clădiri pe structuri uşoare.
Nu, toate clădirile pe care le-au făcut sunt investiţii de milioane de euro. Nu pot fi mutate. Vă rog să vă uitaţi la ce a făcut Emerson, de exemplu. Sunt construcţii ce nu pot fi mutate şi sunt planuri de afaceri care au fost luate în calcul pe ani de zile. Pe de alte parte, sigur, pot fi astfel de situaţii. Dar, ştiţi, în momentul în care o companie se va reloca din Oradea, va însemna că am ajuns la o presiune foarte mare pe piaţa muncii. Au crescut mult salariile. Poate mi-aş dori să văd un astfel de moment. Va însemna că ceva s-a întâmplat. Dar asta nu pentru că spune primarul, ci pentru că asta trebuie constatat în piaţă. Faptul că astăzi în Parcul Industrial sunt 5.000 de locuri de muncă care nu existau – sigur, la un nivel de salariu pe care-l pot asigura firmele pe pieţele globale pe care operează – eu cred că este un lucru bun. A, că oamenii aceia, sau din sistemul public sau din media ar trebui să aibă salarii mai mari, sunt de acord cu dumneavoastră. Dar asta este ceea ce suportă astăzi pieţele. Şi cât timp la acele salarii sunt oameni care să lucreze acolo, înseamnă că este un preţ al… pieţei.
În ce punct a ajuns colaborarea dintre Primărie şi Universitate? Cum s-ar putea face paşi în acest sens, astfel încât Oradea să ofere specialişti companiilor interesate, companiilor care să aducă acea plus valoare la care făceaţi referire dumneavoastră?
Unul din elementele pe baza căruia un oraş se dezvoltă este şi existenţa în acel oraş a unei universităţi puternice. Prin urmare, trecerea oraşului Oradea într-un alt stadiu de dezvoltare este condiţionată şi de buna funcţionare şi de creşterea în performanţă a Universităţii din Oradea. Din acest punct de vedere, Primăria Oradea susţine orice fel de măsură pe care conducerea Universităţii, Rectoratul, Senatul o adoptă pentru ca să mergem în această direcţie. Eu cred că dânşii încearcă să facă paşi în această direcţie. Noi colaborăm cu Universitatea în ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare a oraşului, dar primarul nu poate să facă ordine în curtea altuia, nu mă duc eu să dau foarte multe sfaturi. Eu pot să spun ce am văzut că fac alte oraşe, alte universităţi şi acele exemple de bună practică poate pot fi preluate la noi, de către Universitate. Ceea ce cred că trebuie făcut în continuare, fără a intra în detalii, este să urmărim această chestiune: să avem câteva zone de top în care să fim recunoscuţi. Nu poţi să fii cu toate facultăţile la un nivel foarte ridicat. Dar cred că am putea să încercăm să ne specializăm nişte zone unde avem o corespondenţă locală în economia noastră. Unde avem un nucleu bun de profesori. Unde putem, poate, aduce din afară, ca să întărim aceste lucruri.
Aţi identificat aceste zone?
Aceste chestiuni trebuie să şi le rezolve Universitatea. Nu sunt sub coordonarea noastră. Ceea ce a ţinut de Primăria Oradea, în ceea ce priveşte adaptarea învăţământului la realitate, am făcut şi vom face în anii următori în învăţământul preuniversitar, unde am încurajat dezvoltarea claselor de profesională. Începând cu luna viitoare, reprezentanţii primarului vor fi toţi reprezentanţi ai companiilor din Oradea, ca să leg şcoala de realitate, inclusiv prin această chestiune şi unde vom încerca şi anii viitori să orientăm cât mai bine şcolile noastree, în aşa fel încât să avem o economie locală care se bazează pe nişte tineri pregătiţi pentru această economie.
Totuşi, au fost acuze din partea Opoziţiei locale, cum că prin această strategie Primăria nu ar da posibilitatea multor tineri să-şi ia, totuşi, Bacalaureatul, unidirecţionându-i spre şcolile profesionale. Cum răspundeţi acestei acuzaţii, conform căreia, dacă vom deveni un oraş cu un tineret absolvent de şcoli profesionale, fără Bacalaureat, prea multe lucruri bune nu ne aşteaptă, pentru că e greu să te întorci din drum şi să îţi iei apoi Bac-ul?
Noi avem două lucruri de făcut pentru tinerii noştri. Pentru cei care sunt nivelul de top, 10%, şi care din păcate ne pleacă în cea mai mare parte din Oradea şi nu se mai întorc – Cluj, Timişoara şi străinătate – trebuie să găsim, să le oferim pe piaţa locală motive să se reîntoarcă în Oradea. În zona de tehnologie ridicată, IT, încă trebuie să facem mult mai mult, trebuie să încercăm să aducem companii, să oferim acestor tineri companii în care să se regăsească.
A doua linie este ca tinerii care au terminat liceul şi în cazul cărora s-a văzut clar că dacă nu sunt lăsaţi să copieze, cad la Bacalaureat, trebuie să-i încurajăm către meseriile unde au talente şi care sunt cerute în piaţă. Răspunsul meu este simplu: ce faci la un liceu unde trei ani de zile ţi-au căzut la Bac 60%, ce faci? Nu transformi 50% din locuri în locuri de profesională? Pentru că este clar că aceasta este direcţia. Decât un absolvent de liceu fără Bacalaureat, fără meserie, nu mai bine am unul cu o meserie în mână? Pentru că aici nu am spus că jumătate din locuri vor fi de profesională. Nu, am făcut nişte analize. Se văd clar, numărul de locuri de profesională sunt mai puţine decât numărul de tineri care în mod sistematic cad la Bacalaureat. Aceasta este şansa.
Acum, eu nu cred în teoria celor care trebuie să aibă studii superioare de ştiinţe politice, de jurnalism, de relaţii internaţionale, dar care, în realitate, nu îşi găsesc corespondenţă în economie.
Dar sunteţi de acord că în liceele tehnologice trebuie păstrat un număr suficient sau corespondent realităţilor economice şi claselor de liceu?
Nu înseamnă că liceele tehnice trebuie desfiinţate, dar trebuie făcute clase de profesională.
Citiți principiile noastre de moderare aici!