Andra Nistor a lucrat în ultimii zece ani în industria media, pentru trei dintre cele mai importante trusturi de presă din România, coordonând ulterior departamente de media şi marketing atât la nivel local, cât şi în Europa Centrală.
În momentul de faţă îşi împarte timpul între clienţii pe care îi gestionează pe agenţia proprie, scrisul pe blog şi, mai nou, este coautor al antologiei „Cum e să fii fată”. În acest weekend a fost unul dintre speakerii invitați la TEDx Oradea, un eveniment care propagă ideea că „viitorul nu există. Viitorul este creat de noi. Nu e nevoie să îl prezicem. E nevoie, în schimb, să îl alegem împreună”.
Andra Nistor le-a spus participanţilor la eveniment povestea de succes a doi orădeni, povestea unui business născut dintr-o poveste de dragoste. Protagoniştii poveştii: Mircea şi Daciana.
Daciana a făcut canto, pictură, artă fotografică şi fizică. În adolescenţă a avut o trupă rock. Este absolventă a Facultăţii de Inginerie Energetică. Şi-a dorit să urmeze profesia tatălului, s-a specializat în stâlpii de înaltă tensiune. La 34 de ani şi-a deschis o cafenea decorată ca o sufragerie. Atunci l-a întâlnit pe Mircea și a făcut design vestimentar la Şcoala de Arte „Francisc Hubic” din Oradea.
Acum, Daciana și Mircea sunt un cuplu care creează de peste 15 ani. Vând în străinătate, deşi şi-ar dori ca şi românii să se bucure de bijuteriile lor din piele. S-au apucat de afaceri împreună, sub numele 74 Street bags, asta fiindcă cei doi locuiesc în Oradea, în Centrul istoric, într-o casă veche, la numărul 74. Andra Nistor a mărturisit că întotdeauna când a vrut să vorbească despre un produs, invariabil, povestea celor care se află în spatele produsului a fost cea care a ajuns la public. Andra se declară, de altfel, „I’m a sucker for stories”.
„Recunosc că îmi pusesem pe foaie întrebări la care doream răspuns în momentul în care am descoperit, ca orice femeie, nişte modele de genţi care m-au dat pe spate. Problema este că, de la primul cuvânt al Dacianei, am uitat să întreb de genţi, de material, de idei, de tot. Ca să înţelegeţi de ce, vă spun exact cum a început Daciana povestea:
«Ne-am cunoscut când eu urma să împlinesc 36 de ani, iar Mircea 42. Eu cred că a fost mâna destinului. Bunicii noştri se pare că făceau, în acelaşi timp (chiar dacă diferenţa era de 20 de ani între ei), încălţăminte din piele. Părinţii noştri erau în total alt domeniu. Deci am sărit o generaţie. La 18 ani, Mircea a dat peste un morman de piele într-un depozit abandonat. L-a întrebat pe paznic dacă poate lua de acolo ceva şi aşa a ajuns acasă şi a început să cresteze diverse chestii în pielea respectivă. Făcea brăţări, curele, chimire, borsete, pe care începuse să le vândă prietenilor sau, vara, pe la mare. După ce a văzut că nu poate trăi din asta s-a angajat la firme serioase, însă în timpul liber continua să lucreze în piele»”, a povestit bloggerul.
Daciana şi Mircea s-au întâlnit după ce nepotul ei le-a aranjat să bea împreună o cafea, într-o dimineaţă. „După o primă întâlnire foarte lungă, Daciana, care mi-a spus că venise ca o femeie independentă şi sătulă de relaţii, după conexiunea dintre ei, după un sărut neaşteptat în mijlocul străzii, începuse să nu mai ştie de ea. Îmi povestea cum s-au mai văzut de câteva ori, pentru că timpul nu le permitea, însă vorbeau zilnic şi nu îi venea să creadă cum se întâmplă lucruri pe nepusă masă. După trei săptămâni, Mircea a invitat-o la Gărâna Jazz Festival şi ea a refuzat. Apoi, cu două zile înainte de festival, i-a spus că vrea să meargă cu el.
«Am simţit că vreau să mă arunc în ocean. Fără frici, fără scenarii, fără să ştiu cât de adâncă este apa şi fără să ştiu dacă mă voi lovi de stânci», a mărturisit Daciana”. S-au mutat împreună apoi, chiar dacă la început „ea voia ceva mic, el voia ceva mare”. Ea nu înţelegea de ce. Au găsit o casă mare, la numărul 74, unde, pentru prima dată, Mircea a adus «munca» acasă. Şi utilajele. Şi pielea. În perioada aceea Daciana îşi vânduse cafeneaua, iar Mircea rămăsese fără asociat. «Când m-a întrebat: vrei să mergem pe drumul ăsta împreună?, am ştiut că asta este. 74 street bags de acolo vine. De la casa cu numărul 74 în care ne-am mutat împreună, după 3 săptămâni”, i-a povestit Daciana Andrei Nistor.
Au semnat cu un retailer orădean, după mai multe încercări de a demara micul lor business. Pentru acest lanţ de magazine a fost nevoie să producă 245 de genţi în două săptămâni. „Nu o să uit niciodată săptămânile alea. Fiecare zi însemna duş-mâncat-lucrat-lucrat-lucrat-mâncat-duş-somn”, i-a povestit orădeanca bloggerului. Marfa lor a ajuns în afara ţării în momentul în care şi-au pus produsele online. Şi au început să sune telefoanele din Olanda, din America. Presa era interesată de ei. Cea din străinătate. Au apărut în Vogue UK.
„Anul trecut au avut surpriza de a câştiga Best Award 2016 pentru un produs tehnic. Şi anume un ham foto care a fost votat, din punct de vedere tehnic, cel mai bun produs din lume folosit de National Geographic. Au scris despre ei şi cei de la Fuji”, a povestit Andra Nistor.
„România îţi taie aripile!”
Încercările de a atrage atenţia presei din România s-au izbit ca de un zid. „Daciana îmi spunea că şi-a dorit tare mult să lucreze şi pentru piaţa din România. Mi-a spus că a scris câtorva reviste glossy de la noi, le-a spus ce fac, ce premii au câştigat, însă nu s-a obosit nimeni să dea niciun replay mailurilor trimise.
«La noi, dacă nu eşti vedetă sau dacă nu plăteşti, nu interesează pe nimeni ceea ce faci, cum faci»”, a relatat Andra Nistor. Singurii bani investiți în publicitate au fost 4 $, pentru a promova un produs în SUA. Surprizele nu s-au oprit aici pentru orădeni. Recunoaşterea a venit tot din afara ţării.
Orădenii lucrează pentru un segment de lux. Folosesc numai materiale naturale cum ar fi piele, piele cu aspect vintage și bumbac. Fiecare piesă are un design unic.
„Nu folosim deloc plasticul, nici măcar pentru fermoare, folosim doar metal pentru accesoriile harware”, spune Daciana pe www.74streetbags.com.
Produsele lor au garanţie pe viaţă. „Avem pasiune și dragoste pentru a crea artă manuală. De aceea toate produsele noastre sunt realizate manual, proiectate, modelate, create de noi doi. Calitatea este partenerul nostru”, este credinţa Dacianei. În spatele genţii perfecte sunt o mulțime de ore de lucru până târziu, o infinită răbdare…
„Anul trecut au fost invitaţi la Premiile Emmy la Los Angeles pentru a lucra cu vedetele de acolo. Din păcate, la premii nu au ajuns, pentru că nu au reuşit să obţină vizele în timp util. În schimb, Traveler by Conde Nast s-au îndrăgostit de ei şi au tot scris despre ceea ce iese din mâna acestor doi oameni…
Aproape două ore, i-am spus şi Dacianei, am stat cu pielea de găină ascultând ce înseamnă curaj, pasiune, aruncat în ocean, încredere, muncă în echipă şi încredere în ceea ce simţi. Şi am rămas cu nişte lucruri de la Daciana pe care vi le las şi vouă:
«Preferăm să rămânem necunoscuţi aici şi să lucrăm cu alte ţări, care apreciază ceea ce facem, care ne înţeleg povestea şi care pun suflet în ceea ce fac. România îţi taie aripile prin oamenii falşi în imagine. Avem valori diferite şi preferăm să nu ne abatem de la ale noastre. Ne iubim ţara, mâncăm şi trăim aici, dar din păcate mentalitatea românilor taie aripi şi ucide vise. Poţi fi aproape de ceva, dar să te despartă o lume întreagă. Îi lăsăm să îşi desfacă aripile acolo unde sunt apreciaţi. Eu am mai învăţat câteva lucruri din povestea asta. Dar i le-am spus doar ei. Poate la un moment dat le pun şi în scris şi pentru alţii. Vedem»”, promite Andra Nistor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!