A început să joace teatru la Ansamblul „Ciocârlia” din Bucureşti, secţia teatru. După zece ani, se transferă la Teatrul „Valea Jiului” din Petroşani. Vreme de şase ani (1964-1970) a jucat numeroase roluri în spectacole regizate de Marietta Sadova (care, de-abia eliberată din închisoare, era acceptată doar la teatre cât mai îndepărtate de Bucureşti), Ion Olteanu, Călin Florian, Mihai Zirra. O şansă pentru actori, o adevărată şcoală de teatru, extrem de folositoare şi pentru Marcel Popa – care nu a absolvit o facultate de profil.
Cu siluetă elegantă, înalt, bine făcut, cu o dicţie foarte bună, calităţi care-l recomandau pentru roluri importante principale din dramaturgia clasică şi modernă, Marcel Popa a creat câteva personaje care, în mod evident, au contribuit la formarea sa: Rică Venturiano („O noapte furtunoasă” de I.L.Cargiale), Bufonul („Noaptea regilor” de William Shakespeare), Fiorello („Câinele grădinarului” de Lope de Vega), Castriş („Patima roşie” de Mihail Sorbul), Solness („Constructorul Solness” de Henrik Ibsen). Un an-doi (1971-1972) a jucat apoi la Satu-Mare, unde a avut şansa, pe lângă alte roluri bune, să joace în spectacolul „Războiul vacii” de Roger Avermaete, în regia lui Alexandru Tocilescu.
Roluri la Oradea
La Oradea (din 1972) a interpretat numeroase roluri de întindere medie şi câteva principale. Amintim câteva: Brânzovenescu ( „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale), Mangini („Astă-seară se improvizează” de Luigi Pirandello), roluri cărora le-a dat consistenţă şi datorită viziunii inteligente a regizorului Alexandru Colpacci. În aceste momente grele, actorul Marcel Popa este readus în amintirea publicului orădean de către bunul său prieten Eugen Ţugulea:„Cine l-a cunoscut pe actorul Marcel Popa – colegi, prieteni, spectatori – va vorbi despre el doar la timpul trecut.
Scăpat, acum vreo 10 ani, dintr-un accident de circulaţie cu „doar” două operaţii pe creier, şi-a revenit miraculos în 4-5 ani, datorită „mâinii de aur” a chirurgului Miron şi a devotamentului cu care sora sa, Uţa, l-a îngrijit în toată această grea perioadă.Mutat la Bucureşti, lângă sora sa, a avut puterea să apară în câteva producţii TV şi clipuri publicitare. În toamna anului trecut a venit la Oradea, în calitate de invitat la Festivalul de Teatru Scurt, să revadă clădirea, colegii şi spectatorii alături şi pentru care jucase peste 30 de ani. A plecat cu durere şi nostalgie… Nu s-a mai întors…
L-am revăzut în luna aprilie a acestui an. Ne-am plimbat prin Bucureşti, am povestit… Îi era frică! De ce? De ce ne e frică tuturor, la un moment dat…L-am sunat să-l felicit pentru cei 81 de ani, pe care i-a împlinit, în 20 mai. „Eşti primul care m-a sunat”, mi-a spus. Urma să mă sune… Nu m-a mai sunat…Ieri a sunat telefonul; era sora lui! Mi-am dat seama… Din 26 iunie 2012 Marcel nu mai este… S-a transferat în altă trupă! Dumnezeu să-l odihnească!”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!