Cel mai drăgălaş, Labrador-ul?

Labradoodle este o rasă de câini de companie, folosiţi în acelaşi timp şi în scopuri utilitare, o combinaţie între două rase foarte diferite, care, la prima vedere, s-ar spune că nu este tocmai cea mai fericită.

Totul a început prin anii 70, în Australia, când Asociaţia Australiană a câinilor-ghizi, în frunte cu Willy Conran, a decis să obţină o rasă de câini a căror blană să nu năpârlească, punându-se astfel în serviciul oamenilor alergici sau astmatici.

Ideea care l-a motivat pe Conran i-a fost dată de o femeie oarbă, ale cărei nevoi specifice o îndemnau să-şi ia un câine ghid, dar alergia de care suferea nu-i permitea acest lucru.

Cele două rase propuse împerecherii au fost Labrador Retriever şi Standard Poodle. Prima împerechere a fost un succes, puii rezultaţi neexpunându-şi eventualii proprietari riscului unei alergii. Era evident că aceşti hibrizi moşteniseră de la părinţii lor cele mai bune caracteristici.

Descoperirea a produs o adevărată nebunie în tagma chinologilor australieni (susţinută între timp şi de o consistentă campanie de promovare media), care au continuat aceste împerecheri. Cum era de aşteptat, în timp, puii rezultaţi şi-au pierdut caracteristicile, unii fiind în continuare anti-alergici şi cu o şanse minime de năpârlire, pe când alţii nu. Toată lumea împerechea Labradorul cu Poodlelul, vânzând apoi puii în pet-shopuri, sub cuvânt că sunt rasă pură Labradoodle, când de fapt nu erau decât falsuri grosolane.

Începând din 1980, două centre de cercetare din Australia, Tegan Park şi Rutland Manor, s-au specializat în creşterea de Labradoodle. Puii rezultaţi din aceste centre sunt tatuaţi cu un număr de identificare unic, prin care este confirmată autenticitatea rasei. Astăzi, cele două centre exportă puiuţi de Labradoodle tuturor celor care suferă de astm sau alergii, dar care îşi doresc din tot sufletul un ghem pufos alături de ei.

Echipele din aceste două centre de cercetare au reuşit să creeze un animal uimitor, înzestrat cu trăsături şi calităţi deosebite. Labradoodle este un câine iubitor, foarte devotat stăpânilor, prieten al copiilor şi al persoanelor cu nevoi speciale. Deosebit de inteligent şi intuitiv, el are nevoie de dresaj încă de la o vârstă fragedă. Inteligenţa lui îl face capabil să înţeleagă faptul că fiecare individ are un loc anume într-un grup, că acest grup se bazează pe anumite reguli, iar el trebuie învăţat care anume este locul său în comunitate şi căror reguli trebuie să se supună. Dresat din timp, un Labradoodle poate deveni un excelent câine de vânătoare, un aportor desăvârşit, atât al vânatului de uscat, cât şi al celui de apă.

Întotdeauna alert şi jucăuş, practic “cerşeşte”, dacă putem spune aşa, prezenţa şi dragostea oamenilor. Tocmai datorită caracterului său sociabil, nu-i place să fie lăsat singur, uitat într-un colţ o zi întreagă.

În 1999 a luat fiinţă Asociaţia Australiană de Labradoodle, atestată pentru eliberarea de pedigreeuri, atrăgându-şi fireşte şi membrii, iubitori ai acestei rase. Şi cum tot ce e la modă ajunge obligatoriu şi în America, şi aici s-a înfiinţat un Club de Labradoodle Australian, care se dezvoltă cu repeziciune şi este bine susţinut.

Cu toate acestea, în afara Australiei, cluburile contestă puritatea rasei Labradoodle, fiind catalogată drept o “corcitură”. Adevăraţii crescători de Labradoodle, subjugaţi pasiunii lor, au lucrat la un standard, pe care încearcă să-l îmbunătăţească în vederea acreditării rasei.

Iată standardul (creat în 2004), aşa cum l-au gândit cei din Asociaţia de Labradoodle:

Aspect general: câine activ, atletic şi graţios; structură compactă; osatură medie; energic şi bucuros atunci când se află în spaţii deschise; tăcut şi drăgăstos când este mângâiat şi i se oferă multă atenţie; în relaţia cu oamenii trebuie să aibă un comportament prietenos, vesel, privind tot timpul în ochii stăpânului, să fie uşor de dresat şi agil.

Cap: sprâncene drepte, bine definite, stop mediu, ochi bine depărtaţi; forma capului este cizelată, cu rotunjimi armonioase şi nu pătrăţoasă sau prea alungită.

Urechi: blegi, ţinute pe lângă cap, situate la acelaşi nivel cu ochii şi nu trebuie să treacă de colţul buzelor; uşor acoperite cu blană.

Ochi: uşor rotunjiţi, mari şi expresivi; ca defecte se pot enumera: ochi apoşi, care lăcrimează, prea evidenţiaţi sau prea şterşi.

Pigmentare: pigmentul trebuie să fie obligatoriu negru sau trandafiriu; câinii care prezintă pigment negru vor avea obligatoriu ochii de culoare cafenie; ca defect: puncte sau pete roz pe pielea nasului, buze, pleoape sau perniţe; câinii care prezintă pigment trandafiriu vor avea ochii verzi, cafenii sau aurii; trandafirii vor fi şi perniţele, pleoapele, nasul şi buzele; ca defecte: puncte sau pete roz pe piele.

Dentiţie: muşcătură de tip foarfece; fără prognatism superior sau inferior; dentiţia măruntă şi aglomerată este catalogată drept un defect.

Nas: mare, pătrăţos, bogat.

Dimensiuni: Labradoodle Standard poate măsura între 60 şi 65 de cm şi cântăreşte între 25 şi 40 de kg. Labradoodle Mediu măsoară între 50 şi 55 de cm şi cântăreşte între 15 şi 25 de kg iar Labradoodle Mini măsoară între 30 şi 35 de cm şi are o greutate cuprinsă între 10 şi 20 de kg.

Robă: lungimea părului trebuie să se încadreze între 4 şi 6 cm; trebuie să fie dreaptă, bufantă sau spiralată; firul de păr nu trebuie să aibă o textură groasă, este exclusă blana foarte deasă sau prea pufoasă; robă uniformă; prezenţa subpărului este considerată un dezavantaj.

Există trei tipuri de blană:

Sub formă de păr: este un tip de blană care va năpârli treptat sau concomitent; aspectul său variază de la şuviţe rare care acoperă zona membrelor şi bărbia, către un tot unitar “ciufulit”; indiferent de cantitatea de păr pierdut, din moment ce animalul năpârleşte se consideră că blana sa este de tip păr.

Lânoasă de tip Angora: are o textură foarte fină, mătăsoasă, de tipul lânii caprelor da Angora, foarte apreciată datorită calităţilor sale; nu năpârleşte şi poate fi dreaptă, unduitoare sau uşor spiralată; foarte uşor de întreţinut.

Lânoasă comună/obişnuită: foarte asemănătoare lânii de miel, nu năpârleşte, aspectul şuviţelor lungi şi spiralate oferindu-i un plus de eleganţă şi distincţie; nu se încâlceşte, lăsând să se vadă culoarea pielii.  

Corp: raportul ideal înălţime-lungime este 10 la 12 (animalul fiind mai înalt în picioare decât lung în corp), dar cu menţinerea aspectului compact al corpului; umeri bine prinşi şi puternici; coate ferme; umerii ridicaţi reprezintă un dezavantaj; membrele posterioare prezintă o angulaţie medie; jaret scurt şi puternic; în galop mişcarea ar trebui să fie alertă, fermă, dând impresia că are sigur o ţintă precisă; crupă puternică; spate puternic; cavitate toracică bine reliefată, coaste bine ieşite în evidenţă.

Coadă: de obicei este aşezată căzut, de forma unui paloş, dar sunt permise şi tipurile de coadă aşezată ridicat, purtată cu mândrie; nu trebuie să fie excesiv acoperiă de blană, acest aspect fiind considerat drept un dezavantaj.

Culorile blănii: sunt în interdependenţă cu pigmentul pielii nasului, după cum urmează; alb lăptos: pigment negru sau trandafiriu; crem, crem-auriu, crem-caisă: pigment negru sau trandafiriu; negru: pigment negru; argintiu deschis, până la nuanţe de mangal: câinii care prezintă această varietate coloristică se nasc negri, nuanţa de argintiu dezvoltându-se în primii trei ani de viaţă; pigment negru; albastru: la pui nuanţe de albastru-argintiu, culoarea definitivându-se tot după primii trei ani de viaţă; pigment albastru/argintiu; ciocolatiu: de preferat o nuanţă cât mai închisă; pigment asemănător; cafeniu, cu uşoare nuanţe de mov sau de lavandă: puii se nasc ciocolatii, culoarea definitivă obţinându-se la maturitate; pigment mov/lavandă; auriu: pigment negru sau trandafiriu; caisă: nuanţa miezului de caisă, de preferat uniformă, fără alte umbre sau pete de culoare; pigment negru sau trandafiriu; roşu: cu varietăţile de culoare roşu-portocaliu, roşu-mahon, roşu de Burgundia; pigment negru.

Indiferent de culoarea blănii, marcajele de culoare albă sunt excluse. Singura excepţie se face pentru blana din zona pieptului, a labelor şi a cozii, doar dacă pata albă nu depăşeşte 2,5×2,5 cm.

Trăsături specifice:

Câinii de rasă Labradoodle nu năpârlesc şi nu prezintă un miros specific al pielii; blana se schimbă o dată pe an, cu trecerea la anotimpul rece, în perioada de tranziţie de la pui la adult şi în cazul femelelor în călduri; este necesar periajul; un Labradoodle va şti, va simţi întotdeauna starea de spirit a stăpânului său şi va ghici acţiunile acestuia; tocmai această caracteristică a făcut din Labradoodle un câine dedicat trup şi suflet persoanelor cu handicap fizic.

Temperament:

Foarte isteţ, sociabil, vesel; uşor de dresat; învaţă cu uşurinţă lucruri noi şi dificile; activ, un clovn din când în când; prietenos, dar loial familiei; lipsit de agresivitate;

Defecte:

Spirit dominant/agresiv în raport cu oamenii sau cu alte animale/temător/timid.

 

Până în prezent au fost crescute câteva generaţii de Labradoodle dar sistemul de notaţie folosit de crescători pentru a explica « schemele de creştere » pot produce anumite confuzii. Următoarea terminologie este cel mai des folosită: F1 (first generation) – prima generaţie: încrucişarea dintre Labrador şi Poodle (50% Labrador; 50% Poodle); F2 (second generation): un exemplar din F1 încrucişat tot cu un exemplar din F1 (50% Labrador; 50% Poodle); F1B: un exemplar din prima generaţie încrucişat cu un Poodle pentru a fixa calităţile robei (75% Poodle; 25% Labrador)

 

„Părinţii” Labradoodlelului!

Labrador Retriever

-rasă de talie mare.

-         supranumit „regele retrieverilor” sau “pointerul retrieverilor”, datorită simţului său olfactiv remarcabil şi abilităţilor sale excelente de înot, Labradorul este extrem de activ, agil, sigur pe sine şi tenace. Poate şi ştie să aporteze toate tipurile de vânat de pe uscat sau din apă.

-         este foarte echilibrat şi niciodată agresiv, posedă o personalitate încântătoare ceea ce îl face un câine de companie minunat.

-         Caracteristici generale: cap larg şi rotund; stop marcat; maxilare puternice; trufă lată; ochi de dimensiune medie, de culoarea alunei; urechi căzute pe lângă cap; corp puternic; constituţie solidă; gât puternic şi clar conturat; piept larg; coaste arcuite; membre cu osatură bine dezvoltată; labe rotunde şi compacte; coada, groasă la bază, se îngustează treptat spre vârf, de lungime medie, acoperită cu păr scurt, gros; robă scurtă şi densă, fără franjuri; subpăr impermeabil; culori acceptate: negru uniform, galben sau maro.

 

Poodle

–rasă de talie mică.

-activ, atletic, vesel şi inteligent, prietenosul Poodle este încântător. Loialitatea sa este legendară dar poate deveni un câine foarte posesiv. Sociabil şi plăcut este un minunat animal de companie. Păstrând instinctele de vânător ale strămoşilor luieste un abil înotător, cu un simţ olfactiv foarte dezvoltat.

-este foarte echilibrat, elegant, suplu.

–Caracteristici generale: cap purtat cu demnitate; craniu puternic; punte occipitală pronunţată; buze strânse; trufă asortată robei; ochi alungiţi, uşor apropiaţi, negri sau căprui închis, în funcţie de culoarea robei; urechi lungi, lăsate de-a lungul obrajilor, acoperite cu păr lung şi moale; corp mai mult lung decât înalt; gât puternic; piept reliefat; membre musculoase; coadă acoperită cu franjuri lungi; robă ondulată, mătăsoasă, deasă, uniformă ca întindere, cu bucle regulate; culori: negru, alb, maro, gri şi apricot intens; talie: Standard Poodle: 45-60 de cm; Mediu: 35-45 de cm; Toy: sub 28 de cm.

 

Liliana Tudoroiu

Articol din revista „Dog Magazin”

www.dogmagazin.ro