Inclusiv pe noi, jurnaliştii. Mai mult, formatorii de opinie sunt cei care emit idei, direcţii şi viziuni pe care însă ei le şi aplică nu doar emit teorii.
Jurnal bihorean demonstrează de ani de zile că informaţiile enunţate în ediţiile print şi online sunt în mare măsură reale. S-a întâmplat cu Spitalul Judeţean, condus execrabil de un inginer. S-a întâmplat şi în alte multe domenii, se întâmplă şi acum, inclusiv cu subiectul gazelor de şist.
Sunt însă unii ziarişti orădeni care (din motive pe care nu doresc să le discut) sar şi acuză crezând că atacul e cea mai bună cale de câştig, evidenţiere etc.
Greşit! Să ne amintim cum în cazul respectivului directorul de la Judeţean care ducea unitatea în jos, unii colegi de breaslă i-au ţinut isonul mai mult decât impunea deontologia. Acei colegi de breaslă au recurs atunci inclusiv la emanarea unor calificative la semnatarii unor materiale ce indicau nereguli în Judeţean şi cazuri concrete de oameni care au suferit în unitatea respectivă. Îmi amintesc bine, eu şi soţul meu am fost atunci catalogaţi (chiar de ziua numelului soţului meu), de „mari ziarişti” care semnează cu pseudonime, inclusiv în titlul unui „extraordinar” articol – criminali de copii. Cu toate această înverşunare şi acuze grave, nefondate şi imorale, s-a dovedit că JB relatase corect, dovadă că acel director a fost înlăturat uşurel de la şefia Judeţeanului. Ce-au făcut atunci colegii noştri deontologi care aruncaseră cu bolovani în noi? Au tăcut mâlc.
Acum istoria se repetă. Aceiaşi „presari” îşi permit să acuze în scris un coleg de-al meu, de la JB (aproape de ziua lui – o fi iar coincidenţă?) care ia atitudine în viaţa socială a urbei. Păi nu exact asta trebuie să facem, stimabililor? Ceea ce promovăm să şi facem? Sau, pe româneşte: fă ceea ce spui şi fereşte-te să spui una şi să faci alta. Sau cum, dacă eşti ziarist, poliţist, pompier, funcţionar la Primărie, doctor, trebuie să stai deoparte? Numai minerii, politicienii şi femeile de serviciu au voie să protesteze şi să-şi spună şi public păsul? Şi cine aruncă primul piatra?
Şi încă ceva: jurnaliştii nu sunt cei care trebuie să judece şi să califice persoane ci trebuie să informeze cât mai corect, după documentare din două – trei surse. Nivel la care se pare că nu au reuşit să ajungă dragii noştri colegi erijaţi din nou în judecători.
De aceea, la început de an, lor le doresc din suflet să-şi sporească nivelul de dezvoltare personală, iar tuturor cetăţenilor urbei, inclusiv ziarişti, le doresc să se implice mai mult în viaţa de zi cu zi a oraşului, aşa cum încercăm noi, jurnaliştii şi ceilalţi colegi de la JB şi Bihon. Doar toţi trăim aici şi e oraşul nostru, al tuturor.
NB. Dacă toţi românii s-ar (re)implica un strop măcar în viaţa socială, indiferent de profesie, în mod sigur ţara ar începe să cunoască o evoluţie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!