Contrabandă cu țigări. De ce este forțată încadrarea juridică?

 

[eadvert]

Am constatat analizând practica judiciară din ultima perioadă a organelor de urmărire penală că încadrarea juridică pe care o dau unei anumite stări de fapt este forțată și are consecințe grave din punct de vedere al dreptului penal. Practic se consideră că deținerea oricărei cantități de țigări care poartă banderolă de marcaj fiscal aparținând altei țări sau sunt fără banderolă constituie infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3 din Codul vamal. În concret s-a ajuns la situația ca anumite persoane să fie trimise în judecată pentru că au deținut câteva pachete de țigări care nu proveneau din România. Prezumția instituită de organele de urmărire penală că orice cantitate de țigarete care nu poartă timbru românesc provine din contrabandă este greșită. Cetățenii români sau străini pot introduce în țară anumite cantități de țigări în momentul în care intră în România, fără ca această împrejurare să însemne că țigările respective provin din contrabandă. În zonele de frontieră sunt persoane care zilnic intră de mai multe ori în România cu cantități mici de țigări, care sunt colectate de către persoane din zona transfrontalieră, fără a fi în prezența infracțiunii de contrabandă.

Legiuitorul român a incriminat deținerea de țigarete în afara antrepozitului fiscal în două infracțiuni. În prima ipoteză este necesară deținerea de mai mult de 10.000 de țigarete, cu condiția ca persoana să nu cunoască că acestea provin din contrabandă (art. 452 alin. 1 lit h din Codul fiscal – pedeapsa fiind de la 1 la 5 ani de închisoare). În cea de a doua ipoteză, numărul de țigarete deținut poate fi oricât de mic (chiar și o singură țigară) cu condiția ca deținătorul să cunoască că țigaretele provin din contrabandă (art. 270 alin. 3 din Codul vamal – pedeapsa fiind de la 2 la 7 ani închisoare. Organele de urmărire penală stabilesc o prezumție absolută că orice persoană care deține orice cantitate de țigări (din Ucraina spre exemplu), fără a se cunoaște împrejurările în care aceste țigarete au fost introduse în țară, cunoaște că țigaretele provin din contrabandă.

Conform deciziei nr. 17/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”. Prin decizia nr. 32/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o hotărâre pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și a stabilit că „noțiunea de ”contrabandă” utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă”, privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ori prin introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.”