Lupu’ la stână

Oare cui foloseşte acest lucru? Să ne gândim bine cui a folosit desfiinţarea unor fabrici, care mergeau foarte bine, unele chiar după ce au fost modernizate şi utilate după ultimele standarde (Fabrica de ulei din Oradea poate fi un exemplu în acest sens).

Poate că ciobanii supără pe cineva. Poate că ciobanii văd prea multe din cele ce se întâmplă pe pajiştile alpine şi prin păduri. Poate că ciobanii îi deranjează pe cei care nu se mai opresc cu defrişările. Poate că terenurile pe care îşi pasc oile şi zăcămintele de sub ele au făcut cu ochiul unor „investitori strategici”. Poate că brânza şi caşcavalul românesc împiedică pătrunderea pe piaţa autohtonă a produselor similare din alte ţări „prietene”.

Ciobanii sunt oameni dintr-o bucată şi nu vor putea fi păcăliţi atât de uşor prin nişte legi făcute din condei de către nişte neaveniţi care nu pot deosebi oaia de berbec. Am copilărit cu ciobani, am prieteni ciobani, ştiu că nu au viaţă uşoară, dar iubesc cu patimă meseria lor, transmisă din tată în fiu. Ciobanul preferă să stea şi iarna între oile lui în nişte condiţii pentru care parlamentarii şi-ar înzeci pensiile. Pentru ei, câinii sunt cei mai buni prieteni. Ciobanii nu cer altceva decât să fie lăsaţi să-şi facă meseria.

Limitarea numărului de câini la trei pentru o stână este o crimă. Nu cred că în alte ţări ale Europei se poate vorbi de aşa ceva. Cei care vor să legifereze o astfel de aberaţie cred că lupii şi urşii sunt ca la Zoo. Părerea mea este că parlamentarii vor „Lupu’ la stână”, „Lupu’ la oi” (cu accent pe „pu”).