Se termină starea de urgență. Începe starea de alertă. Aceeași Mărie, cu altă pălărie?

 

Situația de urgență reprezintă evenimente excepționale, cu caracter non-militar, care amenință viața sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse specializate și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate.

Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:

a) previziunea şi prevenirea; b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor; c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; d) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile administraţiei publice; e) cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme şi organizaţii similare; f) transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse; g) continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora; h) operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Naţional.

Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru: a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol; b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei de urgenţă; c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată; d) intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative; e) acordarea de ajutoare de urgenţă; f) instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din Constituţia României, republicată; g) solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională; h) acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice; i) alte măsuri prevăzute de lege.

Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră. Măsurile trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege.