De 22 de ani a plecat de lângă mine, soţul meu TOADER IONEL (Onaghi) care s-a născut în comuna Măguri, Răcătău, jud. Cluj, copilăria şi tinereţea a trăit-o în satul în care s-a născut. În anul 1989 s-a stabilit în Oradea cu întreaga lui familie. În anul 2001 o boală nevindecătoare l-a luat dintre noi. După Revoluţie el a fost primul om din Oradea care şi-a deschis depozit de cherestea, pe strada Abatorului, cu soţia sa, Ana. “Ionel, bărbatul meu / Să te ierte Dumnezeu. / Ionel îţi zic aşa / Ascultă durerea mea. / Mă bate vântul, mă bate / Şi din faţă şi din spate / N-am unde mă rezema / Că s-a dus propteala mea / Şi am rămas singurea. / Dute vântule-n pădure / Taie brazi fără secure / Pune jos pădurea toată / Lumea ca să-şi amintească / Cum lucrai în ea odată.” Ionel, la plecarea ta, te-a plâns toată pădurea şi te-a plâns cu mare jale, depozitul din Oradea. Depozitul Sânziana, unde-ţi vinde-ai scândură. Dumnezeu să-te odihnească dragul meu soţ, Ionel Toader! A ta soţie Ana

[eadvert]