„Deocamdată nu avem vreun obiectiv de performanţă în Liga 2. Obiectivul este menţinerea, consolidarea lotului şi a bugetului. În momentul în care noi vom vorbi întotdeauna de o echipă sportivă FC Bihor, vom fi falimentari la fiecare final de an, atât noi, cât şi susţinătorii noştri. Noi vorbim aici despre construcţia unei comunităţi a FC Bihor. Toate cluburile cu tradiţie care au rezistat în fotbalul din România au avut o comunitate în spate. Pot da exemple Dinamo, Rapid sau UTA. Din comunitatea aceasta a FC Bihor, face parte, nu numai echipa de seniori, ci toţi susţinătorii, toţi cei care şi-au cumpărat abonamente şi bilete la meciuri, inclusiv cei care au prins vechiul FC Bihor, toţi jucătorii Academiei, părinţii. Aceasta ar fi comunitatea FC Bihor”, a afirmat Stelian Farcău.

Directorul sportiv a vorbit apoi despre conceptul de „scut comunitar”: „Odată ce suntem o comunitate, aş vrea să vă prezint conceptul de Scut comunitar. Aşa cum fac toate cluburile de afară, membrii comunităţii se ajută între ei. Noi avem la meciul cu FC Argeş, cazul Rareş Alexandru, care este fratele unui copil, care activează în grupele Academiei, iar Scutul comunitar asta înseamnă, că ne punem toţi sub scut, iar când un membru al comunităţii noastre are o problemă, să reuşim să îi venim în ajutor cu toţii. Un club adevărat asta face”.

Bugetul e prognozat, nu realizat!

Farcău a explicat că în acest moment bugetul de 1,8 milioane de euro este momentan pe hărtie, mai mult de jumătate urmând să fie atras din sponsorizări, abonamente, bilete, vânzările de produse cu însemnele FC Bihor, etc.

„Lumea vorbeşte despre bugetul de 1 800 000 de euro, ca şi cum noi i-am avea. Primim 642.800 de euro de la Primărie şi 200.000 de euro de la Consiliul Judeţean. Pe banii aceştia ne putem baza, dar gândiţi-vă că banii aceştia înseamnă competiţia cu grupele Academiei, competiţia echipei de seniori. Avem 21 de meciuri numai în sezonul regular, iar ceilaţi un milion de euro noi încă nu-i avem”, a explicat Farcău.

Fostul șef al Centrului de Copii și juniori al FC Bihor a precizat că clubul orădean nu a plătit sume de bani pentru vreun jucător adus în această vară, deși au fost aduși fotbaliști din Liga 1 și tineri care au cochetat cu loturile naționale.

„Tradiție în performanță”

Construcția pe care Farcău o dorește la FC Bihor este una de durată pe baze cât mai solide, dar consideră că o echipă care a suferit destule modificări în această vară nu se poate face într-un timp scurt.

„Noi nu avem tradiţie în performanţă la FC Bihor, nu am avut niciodată. Cel mai bun rezultat al lui FC Bihor din istoria participării în campionatele naţionale a fost un loc 4 sau 5 într-un tur de campionat (n..r. – în anul 1989) şi apoi aproape am retrogradat din Divizia A. Căderi şi ridicări din Divizia A, asta a însemnat FC Bihor la nivel de performanţă. Acum să avem aşteptări foarte mari din primele 5 – 7 etape, mi-se pare că este incorect. Asta vrem în timp, dar fără o comunitate puternică în spatele acestui proiect pe care îl vedeţi că încercăm să îl menţinem transparent, nu o să avem niciodată tradiţie în performanţă, acolo unde ar trebui să fie Oradea şi unde vrem să fie într-adevăr, pe un stadion nou în Liga I”, a mai spus Farcău.

Locul 7, cea mai bună performanță în Divizia A

Căutând în arhiva fotbalului românesc, constatăm că echipa de seniori a FC Bihor nu are în palmares vreun loc fruntaș în Divizia A, Liga 1 sau cum s-a mai numit primul eșalon.
Cea mai bună performanță a fost înregistrată în campionatele 1983/1984 și 1988/1989, când FC Bihor s-a clasat pe locul 7.
Un an mai târziu, la finalul turului a fost pe locul 5 și se scanda „UEFA, UEFA!” pentru că atunci locul 5 ducea în Cupa UEFA (actuala Europa League). A venit revoluția și echipa a încheiat competiția pe locul 10, iar în campionatul următor a retrogradat. A mai jucat un singur sezon sub soarele primei ligi în 2003/2004.
Cele mai multe sezoane legate în primul eșalon au fost calupuri de câte patru ani în intervalul 1975-1979 și 1982-1986.
Singura echipă de seniori care a performat la seniori a fost CAO (ICO), campioană în Ungaria (1944) și România (1949) și apoi câștigătoare de cupă a României (1956).