Spectatorii nemteni cu siguranta nu i-au prea bagat în seama pe adversari. Bucuria gazduirii nationalei era oricum deja prea mare, iar atmosfera prea frumoasa, asa ca au dat drumul la valuri în tribune înca din minutul 5. Cam când a sosit si primul sut periculos al lui Mutu.
Nu s-au concentrat în exces nici arbitrii care au oprit niste atacuri tricolore pentru ofsaiduri mai mult sau mai putin clare, dar sigur mai putin importante în ansamblul partidei. Deznodamântul era clar dinaintea primului gol, sosit în minutul 25: Cocis a recuperat o minge, i-a pasat frumos lui Mutu, care, cu un fundas lânga el, a înscris elegant. Acelasi traseu s-a format zece minute mai târziu, dar Mutu n-a mai dat gol, iar Zicu a încercat un lob, respins la timp de Hoffman ( 39).
Dupa pauza, a devenit evident ca nici oaspetii nu credeau ca pot face vreun miracol. Asa ca “i-au permis” lui Contra sa majoreze scorul ( 50), dupa o patrundere ca-n vremurile bune, în care marca de trei ori tot cu Luxemburg, dar cu alti “excursionisti” în teren.
Din acel moment deja era mai important ce face Bulgaria cu Albania. Si cum la Sofia s-a încheiat 0-0, ratarea “marca Zicu” din minutul 80 a fost primita doar cu zâmbete: rapidistul a preluat o minge de lânga portar, a facut trei duble desi poarta era goala, suficient ca atunci când a împins-o spre poarta sa fie prea târziu. Comedia si-a atins apogeul însa în ultimele minute: Marica a sutat, dar Goian, obisnuit probabil cu apararea propriei porti, a respins mingea din gol, ce-i drept de dupa linie!
Golul s-a vazut numai la televizor si i-a suparat doar pe pariori. Si pe acestia partial pentru ca Goian a reusit – ce nebunie! – o foarfeca, deviata de Marica în 3-0. Pentru ca meciul sa fie complet absurd, pâna si Piti a lasat deoparte super-tactica si l-a introdus pe Dorel Stoica sa bifeze primele minute la nationala.
Citiți principiile noastre de moderare aici!