De sâmbătă, 4 iunie, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Oradea a deschis la Galerii de Artă-Reperaj. Cetate Oradea expoziţia personală de pictură a artistei Vioara Bara, preşedintele filialei. Expoziţia cuprinzând picturi de mari dimensiuni a fost deschisă anul trecut şi la Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, dar într-un alt format. Pânzele artistei înfăţişează femei uriașe, îngeri și demoni, animale și păsări și pești, care transmit o energie emoţională puternică, în culori intense. O parcurgere a expoziţiei te copleşeşte, te acaparează cu totul.

Artistul plastic Ioan Augustin Pop a început vernisajul punând întrebarea: „De ce Vioara Bara trebuie iubită?”. Răspunsul acestuia a venit recurgând la o observaţie generică: opera acesteia este despre condiţia limită a existenţei umane. Parcurgând presa de specialitate, artistul a descoperit o serie de substantive şi atribute alăturate operei artistei: bestie, realism agresiv, nou brutalism, figuraţie sălbatică, răbufniri terifiante, compoziţii convulsive, amestecuri de specii, pictură isterică, un abis între bestie şi supraom, măcelărire vizuală, elemente fiziologice sexuale.

„De ce Vioara Bara trebuie respectată în mod distinct? Am să vă spun că în 2017, în Veneţia, la Palazzo Ducale, am văzut o expoziţie formidabilă a lui Hieronymus Bosch. Lucrul surprinzător în această expoziţie, pe lângă lucrările celebre, a fost o mulţime de gravuri din epocă contemporane cu Hieronymus Bosch. Acolo era despre spaimă, inchiziţie, groază, critică la adresa societăţii, la adresa potentaţilor. Ce vreau să spun raportat la expoziţia din 2017 este că temele abordate de artistul Vioara Bara sunt teme consacrate în istoria artelor şi determinate de contextul în care ele au fost născute”, argumentează Ioan Augustin Pop.

Artistul a amintit şi de pictorul norvegian Edvard Munch care la vârsta de 80 de ani, în contextul în care naziştii atacau Norvegia, la întrebarea „Ce faci? Nu vezi că năvălesc diavolii peste noi?” îi răspunde fiicei lui Paul Gauguin: „Tu nu înţelegi că toate fantomele s-au împământenit în această gaură care mă reprezintă, şi aceasta este marea pictură?”. Exemplul a fost dat pentru că şi Vioara Bara vorbeşte direct, şi toate fantomele prezente în viaţa noastră ea le pune pe pânză „rămânând cu sufletul deschis o iubitoare de oameni”.

La rândul ei, criticul de artă Magda Cârneci se apleacă asupra pânzelor artistei. „Prin expresia dezlănţuită de sine, urmărind o coerenţă pierdută a psihicului, neo-expresionismul trece dincolo de formalismul modernist, deschizând porţile postmodernismului recuperator al unor nivele mai adânci ale fiinţei. Sub umbrela acestui «nou brutalism» sau «figurație sălbatică» , cum a mai fost denumită direcția neo-expresionistă a anilor 80-90, se așază cu evidență pictura Vioarei Bara. Aceasta și-a găsit tonul vehement și personal încă de la început și și l-a păstrat neobosită până în prezent”, spune despre lucrări Magda Cârneci. „«Pictura isterică», cum s-a spus şi despre Francis Bacon, imageria Vioarei Bara ne lasă să asistăm la o luptă lăuntrică – luptă cu propriile frici şi vedenii, luptă cu limitările impuse de afară, cu clişeele sociale şi culturale” subliniază criticul.

ArtistaVioara Bara pictează ceea ce simte, ceea ce vede, toate fricile, toate frustrările şi angoasele, la limita dintre iubire şi ură. „Trăim într-un sistem eşuat şi am trăit într-un sistem eşuat unde valorie morale, politice, religioase nu mai au niciun sens. Şi atunci, în momentul în care îţi vine să urli pe stradă pentru ceea ce vezi în jurul tău, eu intru în atelierul meu şi pun un urlet mut pe pânza mea”, a mărturisit la vernisaj Vioara Bara.

[eadvert]