Înscrişi în concursul unic în ţară „Şcoala fără violenţă”, demarat de Poliţia Bihor, 17 liceeni şi 15 elevi de gimnaziu au şi dat soluţii pentru reducerea violenţei de orice fel în rândul minorilor. Ei cer şi celor ce conduc ţara să schimbe priorităţile naţionale, să le acorde mai multă atenţie, siguranţă şi credit pentru a se dezvolta într-un climat de apreciere a valorilor reale.
JB a încurajat dintotdeauna educaţia în rândul copiilor dată de poliţişti, în mod voluntar, cu scopul reducerii victimelor din rândul copiilor, dar şi a delicvenţei juvenile. Drept răsplată pentru curajul, creativitatea, discernământul, şi originialitatea şi soluţiile date, JB publică eseurile concurenţilor, elevi de gimnaziu şi liceu, de la „Şcoala fără violenţă”.
Sunt o adolescentă oarecare, o persoană care încearcă să găsească răspunsuri la întrebări. De ce violența dă mereu târcoale şcolilor, un loc în care ar trebui să fim liniştiți şi să fim preocupați doar de dorința de cunoaştere? Din păcate, violența reuşeşte să dărâme pereții groşi ai şcolii şi să spargă spațiul ei de siguranță în mii de cioburi, împrăştiind toate lucrurile bune şi distrugând acel vis frumos la care aspirăm întreaga copilărie. Și nu dă semne de regret, atunci când răneşte pe cineva. Mergem la şcoală să învățăm, profesorii ne călăuzesc paşii spre tărâmul cunoştințelor, noi ne dăm silința să corespundem cerințelor ce ni s-au impus şi avem dorința ca eforturile noastre să fie răsplătite cu linişte, siguranță. Și atunci se întâmplă.
Ȋn lumea noastră modernă, cuvântul violență a devenit o banalitate. Mulți spun că e o problemă care are rădăcini adânci, dar eu cred că uneori e doar ceva de suprafață şi de cele mai multe ori ține de educație sau mai bine zis de lipsa ei. La unii adolescenți, violența este o simplă manifestare a neîmplinirilor interioare ori o imitație a unor acțiuni violente preluate din filme sau jocuri video.
Uneori, neglijența părinților este cea care generează totul. Fiind prea ocupați cu munca, nu supraveghează copilul care se uită la emisiunile pentru ,,oameni mari’’- ştiri, ca acelea de la ora 5 şi nu numai, filme, emisiuni de aşa-zis divertisment. Astfel, el este mereu supus agresivității, pe care o înțelege ca pe ceva firesc şi începe să o folosească în viața de zi cu zi, vorbind urât, bătându-se cu alţi copii şi nesocotind sfaturile părinţilor sau ale profesorilor, copiind modelul negativ pe care îl admiră.
Aş vrea să ne pese unul de altul, să ne gândim că suntem fiinţe care merită respectate. Aş vrea să avem curajul să nu-i tolerăm pe cei agresivi. Aş vrea să nu mai închidem ochii atunci când suntem martorii unei agresiuni, să nu rămânem nepăsători la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.Mâine ţi se poate întâmpla chiar ţie. Nu vrei ca cineva să îţi vină în ajutor? Cineva va lua atitudine şi atunci te vei simţi protejat.
Aş vrea să nu mai fim agresivi. Nu se rezolvă nimic aşa, nu ne vom simţi mai bine, din contră.Vrei să impresionezi? E atât de uşor să o faci, ai atât de multe alte moduri…Nu e dificil să devii agresiv, să faci rău colegilor, prietenilor, să îi jigneşti… Crezi că eşti mai special? Să fii special înseamnă să ştii să te comporţi, să fii prieten cu noi toţi, să fii admirat şi simpatizat de toată lumea. Fă-o şi vei fi cu adevărat special. Aş vrea să învăţăm să ne ascultăm unii pe alţii. Să-i oprim pe cei violenţi obligându-i să facă ceva constructiv, să-i învăţăm să plece de la lucruri mărunte, cum ar fi să-şi ceară scuze sau să ştie să ierte.
Aş vrea să nu mai aud în jurul meu, în preajma Crăciunului expresia ,,să fim mai buni de sărbători”. De ce doar atunci? Eu, una, vreau să trăiesc într-o lume mai bună în fiecare zi, nu doar azi sau de Crăciun. Ce-ar fi să oferim celor pe care îi iubim daruri de suflet, nu să încercăm să-i recompensăm cu un cadou cumpărat. Doar de Crăciun.
Violenţa, oricare ar fi ea- verbală sau fizică- trebuie prevenită. Să încurajăm comunicarea, să refuzăm prezenţa agresivităţii în viaţa noastră, să o refuzăm, nu să o negăm, e prea puţin. Violenţa poate răsări de oriunde şi doar o picătură din ea ne poate otrăvi sufletele, credinţa.
Din păcate, violenţa nu ţine cont de statut social, de vârstă sau de suflet.Ea este mereu diferită, dar o poţi simţi şi chiar observa.
Sunt prea tânără să am pretenţia că ştiu multe despre Octavian Paler, dar mi-au rămas în minte cuvintele sale dintr-o emisiune TV: ,, Avem timp pentru toate avem timp să regretăm că am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că atunci când sunt supărat, am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău…”.
Elev: Birău Andrada, cls.a VII-a C
L.T. ,,Nicolae Jiga” Tinca
Prof. coordonator Oana Lola Aura
Citiți principiile noastre de moderare aici!