Europenismul şi globalizarea de sorginte colonială

Între timp, românii alimentează de la OMV-Petrom, Mol sau Gazprom, iau credite de la BCR-Erste, Raiffeisen sau BRD-Societe Generale, au abonamente la Orange, Vodafone, Telekom sau Digi (ce excepţie!) şi îşi fac cumpărăturile la Carrefour, Kaufland, Lidl sau Auchan. Sună româneşte? Nu, sună globalizant, ca să nu spunem colonial…
Ştiu că Uniunea Europeană înseamnă o renunţare benevolă la suveranitatea absolută (dacă există aşa ceva), de dragul unei comunităţi continentale care să prospere în ansamblul ei. Mai ştiu că UE presupune „unitate în diversitate”, dar clamează şi solidaritatea. Ei, şi aici apar anumite probleme. Mie, cel puţin, nu mi-e clar încă foarte clar cât de uniţi suntem noi, ca europeni şi care este tipul de diversitate şi de solidaritate pe care-l promovează cei ce conduc Uniunea Europeană.

Nu o să intru prea adânc în problemă, însă voi aduce la lumină câteva aspecte evidente. Spre exemplu, felul în care România este ţinută la poarta Schengen de ani de zile, din motive politice. Practic, statele membre UE îşi calcă constant cuvântul faţă de o ţară care şi-a îndeplinit toate condiţiile impuse prin tratat, invocând mereu aceleaşi teme false: „invazia română” (ca şi cum acum nu am putea călători în UE), respectiv corupţia, care, vezi Doamne, s-ar exporta în Schengen. Ca şi cum corupţia ar fi fost inventată de români sau românii ar fi cei mai corupţi dintre pământeni. Refuz asemenea etichete aplicate acestui neam. E o temă menită să-i facă pe români să se simtă inferiori în faţa altora. Corupţia este o problemă generală a firii omeneşti şi merge mână în mână cu sărăcia – cu cât un stat este mai sărac, cum atât corupţia este generalizată. Că altfel, corupţia la nivel înalt a existat, există şi va exista întotdeauna, peste tot, câtă vreme omenirea va rămâne în actualul stadiu evolutiv.

Revenind la problema Schengen, rezultatele izolăii României le resimt transportatorii şi, implicit, tot ce înseamnă export din România. Dacă noi stăm în continuare la „roşu” în vamă, pentru Schengen, în schimb, lumina este de mult „verde” pentru cei cărora li s-a dat ocazia să pună mâna pe resursele naturale ale ţării, cât şi pe piaţa de distribuţie a carburanţilor, pe piaţa de retail, bănci şi telecomunicaţii. Se prea poate ca solidaritatea în Europa să se traducă aşa: „noi, cei puternici, vă dăm câte ceva vouă, săracilor, iar voi aveţi datoria de a ne da nouă ce aveţi mai valoros, ca noi să punem în valoare, pentru că voi nu prea (vă) ştiţi”. Sună cam din topor, aşa-i? Da, aşa şi e. Dar tot aşa se pune problema câteodată, în politică.

Vedem cazul grecilor. După ce în urmă cu câţiva ani ei făceau pe capitaliştii prin regiune, vezi cazul băncilor greceşti din ţară şi ţările vecine sau preluarea Romtelecom de către OTE, acum le-a venit lor rândul să fie cocoşaţi. Au acumulat datorii, au intrat în incapacitate de plăţi, iar creditorul neamţ le cere tribut. 14 aeroporturi greceşti turistice au intrat pe mâna nemţilor, după ce grecii au acceptat banii fraţilor europeni, conduşi de Merkel. De altfel, alt exemplu elocvent: în România, grecescul CosmOTE s-a transformat în nemţescul Telekom, după ce acţionarii nemţi au dictat rebranduirea germană pentru România, în board-ul OTE. Aduce a vremurile cu seniorii şi vasalii? De ce ar trebui să ne mire? Doar şi globalizarea promovată de Occident seamănă pe alocuri cu colonialismul secolelor trecute. Atâta că acum puşca şi tunul au fost înlocuite cu sclavia în muncă. Acea sclavie în muncă ce se petrece în condiţii agravante prin ţări precum Cambodgia, pentru brand-uri mari, cazurile Adidas, H&M, Gap sau Marks and Spencer fiind relatate în presa internaţională.

Cum spuneam, între timp românii alimentează de la OMV-Petrom, Mol sau Gazprom, iau credite de la BCR-Erste, Raiffeisen sau BRD-Societe Generale, au abonamente la Orange, Vodafone, Telekom sau Digi (ce excepţie!) şi îşi fac cumpărăturile la Carrefour, Kaufland, Lidl sau Auchan. Sună româneşte? Nu, sună globalizant, ca să nu spunem colonial… Dar, o dată ce dăm jos parfumul „apei de colonie” cu care e dată globalizarea începutului de secol XXI, vom vedea că, în esenţă, omul a rămas lup faţă de om. Iar europenismul a preluat din metehnele globalizării de sorginte colonială.

Aşa că, dragi fraţi români învinşi de canapele, vă propun un nou slogan, de strigat eventual pe stadion, când jucăm cu Ungaria: “Trăiască colonia România!”.