Interesant este faptul că în majoritatea cazurilor nu este vorba de infracțiuni de evaziune fiscală de dată recentă ci de fapte care au ca vechime mai mulți ani de zile, multe dintre ele fiind mai vechi de 5 ani. Întrebarea evidentă este ce au făcut autoritățile în tot acest timp?!
Nu cred că organele de urmărire penală au descoperit brusc asemenea posibile infracțiuni, doar că acum se pare că evaziunea fiscală este o prioritate națională, punându-se chiar problema că ar constitui o chestiune de siguranță națională.
Pledez categoric pentru combaterea evaziunii fiscale însă nu pot să nu observ maniera în care sunt instrumentate în prezent unele din astfel de dosare .
În general toți administratorii de societăți comerciale sunt sfătuiți să achite prejudiciul pentru că în acest fel vor putea obține o soluție de netrimitere în judecată, eventual o amendă administrativă sau penală ( situație aplicabilă prejudiciilor de până la 50000 euro – amendă administrativă, respectiv 100000 euro – amendă penală ). Este evident că bugetul statului are nevoie în prezent de sume importante de bani și astfel de dosare pot alimenta cu sume importante bugetul statului.
Nu prea contează că firmele cercetate pentru evaziune fiscală pot să justifice că au achiziționat efectiv bunurile sau au beneficiat de prestarea serviciilor care sunt apreciate ca fictive.
În practică, unele din firmele “fantomă” vând bunuri sau prestează servicii către firmele beneficiare însă ele lucrează cu muncitori “ la negru ”și folosesc facturi fictive privind aprovizionarea inițială cu bunuri sau prestarea de servicii pentru a nu plăti anumite taxe și impozite către bugetul statului .
Este posibil ca anumite firme beneficiare să cunoască aceste împrejurări însă consider că este nedrept ca de un astfel de tratament să beneficieze toate societățile comerciale.
Am să dau un exemplu:
Societatea “A”, fără să dețină angajați sau utilaje, realizează o lucrare pentru societatea “B”. Societatea “A” folosește muncitori “la negru” și emite facturi privind prestarea serviciilor către societatea “B” care recepționează lucrarea care se și realizează efectiv și o și achită . La un control se constată că societatea “A” nu a deținut în acte de angajați și utilaje și că nu are posibilitatea să achite eventualele taxe și impozite către bugetul statului, astfel că singura sursă de a se obține bani la bugetul statului este societatea “B” căreia i se impută conduita evazionistă a societății “A” .
În următoarele părți ale acestui subiect despre evaziunea fiscală vom aborda formele de comitere ale acestei infracțiuni, sancționarea evaziunii fiscale (uneori pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea evaziunii fiscale este apropiată de cea prevăzută pentru crimă, de exemplu de la 9 la 15 ani închisoare, în timp ce pentru omor pedeapsa este de la 10 la 20 de ani închisoare), cazurile de încetare a procesului penal sau de reducere a pedepsei ca urmare a achitării prejudiciului, inclusiv propuneri “de lege ferenda” privind îmbunătățirea legislației în domeniu .
Citiți principiile noastre de moderare aici!