Neamu’ şi aşteptarea

Naţia a obosit! Penibilul scandal politic aproape că s-a eternizat. Nimeni nu pare că se mai frisonează în aşteptarea noului guvern prăsit din resentimentele lui Tăriceanu şi amocul preşedintelui ce riscă să fie schimbat la pauză.

Dezamăgirea unui spectacol perfect

„Doamnelor şi domnilor, bine aţi venit la teatru. Vă rugăm să vă închideţi telefoanele mobile şi vă reamintim că fotografiatul şi filmatul pe timpul spectacolului sunt interzise. N-am vrea ca sensibilii noştri actori să fie deranjaţi în timpul magnificei lor reprezentaţii!”, spune cu ironie o voce de bărbat.

Ca să-mi adulmece averea (II)

Îl vizitam pe maestrul Radu Enescu la spital, împreună cu dr. Maghiar Nelu, cel de la Zalău, şi cu verişorul său, ing. Lazăr Doru, sau separat de aceştia. Maestrul ne oferea nişte momente pline de humor, de parcă nu se întâmpla nimic în legătură cu sănătatea dumnealui.

Jubileul şi barbaria

„Informaţia înseamnă putere”, spunea cineva, care sigur a avut o copilărie traumatică, dacă nu chiar tentativa unui incest. Astăzi, mai mult ca orice, informaţia înseamnă stres. Trebuie să ştii să te aperi de avalanşa ştirilor, cam la fel cum eşti obligat să te protejezi în amor.

„PROŞTII SPUN PROSTII”

Homosexual, evreu, cinic şi adept al campaniilor negative. Aşa e caracterizat, abrupt, Arthur Finkelstein, actual consilier al lui Călin Popescu Tăriceanu. A lucrat pentru Nixon şi Ronald Regan, a făcut praf imaginea lui Hillary Clinton şi, de trei ani, e căsătorit cu partenerul sau gay.

Vremurile şi telecomanda

Spunea cineva, stând, pesemne, la o votcă cu singurătatea, că nu este mai mare belea pe capul omului decât să trăiască „vremuri interesante”. Spectaculoase şi vivace, acestea s-au dovedit a fi, mai mereu, resurecţii ale patologiilor criminale, exemple de cruzimi expresioniste şi martiraje pe stoc.

Sarea ozonului liric

Primul critic literar care a scris, mai abitir, la început, despre poezia lui Marin Sorescu a fost George Călinescu, aflat, ca un făcut, pe patul de sfârşenie, într-un important spital din Bucureşti.

Femeia din creier

Creierul meu ştie cum o femeie Fără vârstă mi se va arăta Şi cum ne vom plimba într-o grădină Cu sicomori.

De ce iubim piatra

Adierile se retrag când nu gândeşti, mergem în holde de suflet şi arătăm şi grăpăm cum cu scule nemţeşti,

Ciuperca şi soclul

Un vifor al gândurilor măduvoase s-a abătut asupra unei urbe, altfel netulburată în lungile sale sieste intelectuale decât de bancurile cu blonde. Cetăţeni onorabili, cu căpătâi livresc, forumişti de toate sexele gâdilaţi de fiorul comunicării, inşi devoraţi de instinctul binelui public, ba chiar şi Alexandru Seres a lăsat de-o parte, pentru o clipită, blogul său adorat, aidoma viţelului de aur.