O impostură de care este vinovat, în primul rând, chiar Liviu Dragnea. Președintele Camerei Deputaților nu poate fi nici el altceva decât un impostor, avându-i în vedere cazierul la zi. Iar impostura nu poate emana decât alte imposturi care, iată, se întrec astăzi într-un spectacol grotesc.

La momentul nominalizării Vioricăi Dăncilă în funcția de premier, Dragnea fusese întrebat de o ziaristă ce proiecte, realizări sau merite o recomandă pe Dăncilă pentru funcția de prim-ministru. „Este o persoană civilizată, neconflictuală, deosebit de comunicativă”. Aceasta a fost caracterizarea exactă făcută de șeful PSD. Mai departe, Dragnea nu a vrut să zică nimic despre Dăncilă, lăsând-o să se prezinte singură. Ceea ce și Dăncilă a refuzat, la rându-i, poate într-o rară licărire de decență.

Dar esența a fost surprinsă. Există o singură calitate ce o recomandă pe Dăncilă prim-ministru cu șanse reale să-și ducă mandatul la bun sfârșit: faptul că e prototipul omului docil de partid și, prin urmare, esențialmente fidel.

Dragnea și-a dorit mereu un premier-marionetă, care să nu-i iasă din cuvânt. Și îl are, cu rușinea de rigoare… Pentru țară, că Dragnea are obrazul prea gros. Și, cum peștele de la cap se-mpute, iată că impostura e molipsitoare. La debitul halucinant de gafe și bâlbe de care dispune Viorica Dăncilă, nu e de mirare că, având un asemenea exemplu în față, ministrul Agriculturii a „reușit” să compare incinerarea porcilor bolnavi cu Holocaustul, că ministrul Apărării dă azi apă la moară Kremlinului, spunând că americanii au trimis în România arme de atac sau că ministrul Transporturilor nu mai e fanul autostrăzilor pentru că, pasămite, o dată construite, vor alunga multinaționalele din țară!

Până și Poliția Română s-a lăsat înlănțuită de această deconspirare colectivă a imposturii, procedând așa cum doar miliția comunistă ar fi abuzat, în cazul celebrelor plăcuțe suedeze de înmatriculare „MUIEPSD”.

Dragnea a atins un nou prag al politicii bazate doar pe principii de gașcă, de tip omerta siciliană, în care fidelitatea față de șeful suprem e mai de preț decât orice altceva. Dragnea a îndrăznit să sacrifice total competența în fața fidelității slugii sale, la cel mai înalt etaj al Statului Român.

Constat că, din păcate, acest criteriu primează în politica și administrația românească peste tot, transparent, de sus până jos. Și câtă vreme societatea românească va rămâne parazitată de noul om de tip nou – orb în a susține orice îi cere șeful de partid, fără să crâcnească, fără să gândească, doar-doar va obține ceva de la Partid – țara aceasta nu are cum să progreseze cu adevărat. Vorba ministrului Șova, autostrăzi ne trebuie nouă, tovarăși?!