Pentru care folkul este sinonim cu studenția, cu tinerețea, cu dragostea și cu „Dor de-un ceai”. Sinonim cu Formula MANIFEST, singura posibilă, într-un regim totalitar.

Dar Folkul înseamnă, în primul rând, muzică. O muzică de suflet. Cântece cu mesaj, compuse cu talent și sensibilitate, pe versuri autentice, ale unor poeți naționali, sau chiar ale cantautorilor înșiși.

Am fost acolo, trăind emoțional la intensitate mare, urmărind evoluțiile artiștilor. Interpreți, mai mult sau mai puțin experimentați, dar cu toții dăruiți scenei. Folkiștii orădeni și invitații.

Am fost acolo să urmăresc recitalurile excepționale ale corifeilor genului: Magda Pușcaș, Ducu Bertzi, Victor Socaciu. Și m-am bucurat că mulți au făcut ca mine. Urcând în valuri calme, precum o mare în amurg, spre amfiteatru. Oameni maturi, trecuți de prima, sau și de a doua tinerețe, ţinându-se de mână. Senini și degajați, de parcă urmau să ia parte la un ritual de purificare sufletească.

Am fost acolo, martor la un fel de osmoză a generațiilor reunite, pentru a sărbători muzica bună. Cântând împreună cu interpreții.

Am fost acolo ca să mă molipsesc de valul de entuziasm și să mă uimesc când un om cu chitara devine spectacol, devine mesager și însuflețește o întreagă comunitate, creată ad-hoc, făcând-o să vibreze la unison.

Am fost acolo să văd oameni fericiți. Și o magie a cerului, o lumină ireală ce învăluia, cu tandrețe, turla Catedralei.

Am fost acolo pentru un eveniment care, timp de trei zile, a animat ființa adormită a orașului.

Am fost acolo să aplaud gestul curajos al unor femei inimoase (Uniunea Femeilor Bihor) care, susținute de instituții importante, au reușit un demers frumos și îndrăzneț.

Am fost acolo să-mi unesc speranța cu aceea a celor care vor ca acest început promițător să devină tradiție.

Am fost acolo să aplaud talentul, inițiativa și muzica frumoasă.

Altfel spus, am fost la un veritabil Festival Folk.

 

Maria Vesa Aursulesei