Punerea sub interdicție judecătoarească

Prin alienație sau debilitate mintală se înțelege o boală psihică ori un handicap psihic care determină incompetența psihică a persoanei de a acționa și a realiza consecințele social-juridice ce pot decurge din exercitarea anumitor drepturi sau obligații civile.

Punerea sub interdicție este condiționată de existența unei stări de tulburare mintală cu caracter general și permanent, care trebuie să rezulte dintr-un act medical. În acest sens, se impune să facem precizarea că slabirea trecătoare a facultăților mintale sau deficiențele fizice care nu antrenează lipsa discernământului nu pot constitui cauze de punere sub interdicție.

Așadar, nu pot fi puse sub interdicție persoanele vârstnice care, datorită bolii și bătrâneții își pot pierde temporar discernământul sau persoana care suferă de o lipsă pasageră a discernământului datorită toxicomaniei, alcoolismului.

Cererea de punere sub interdicție se adresează instanței de tutelă, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul persoanei ce urmează a fi pusă sub interdicție și poate fi formulată de către:

– persoanele apropiate celui care urmează a fi pus sub interdicţie, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte acesta;

– serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, în situaţia înregistrării morţii unei persoane, precum şi de notarul public, cu prilejul deschiderii procedurii succesorale;

– instanţa judecătorească, în momentul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti;

– organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană interesată.

Ulterior înregistrării cererii pe rolul instanței de judecată, procurorul în mod direct sau prin intermediul organelor de poliție va efectua cercetările necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută se găsește internat într-o unitate sanitară, va lua și avizul acesteia.

În cadrul dosarului aflat pe rolul instanței de judecată, pe lângă înscrisurile medicale depuse de către partea ce formulează cererea, în probațiune urmează să fie audiați martori și persoana care se solicită să fie numită tutore pentru ocrotirea intereselor celui pus sub interdicție, să se efectueze o anchetă socială și un raport de expertiză medico-legală psihiatrică.

Totodată, instanța de judecată este obligată să îl asculte pe cel a cărui punere sub interdicție este cerută, punându-i și întrebări pentru a constata starea lui mintală. Dacă cel a cărui punere sub interdicție judecătorească cerută, nu este în stare să se înfățișeze în instanță el va fi ascultat la locul unde se găsește.

La data la care hotărârea judecătorească prin care s-a admis cererea de punere sub interdicție devine definitivă, cel în cauză va intra în categoria persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, numindu-se de îndată un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească.