Astfel că, există o parte din moștenire care li se cuvine, moștenitorilor rezervatari. Rezerva succesorală nu reprezintă o parte din moștenire pe care o lasă efectiv defunctul, ci această rezervă este partea din moștenire pe care acesta ar fi lăsat-o dacă nu ar fi făcut liberalități ori dezmoșteniri.
Fiind o parte a moștenirii care se atribuie moștenitorilor rezervatari, rezerva poate fi pretinsă numai de cei care vin efectiv la moștenire, respectiv îndeplinesc condițiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorală, vocație concretă la moștenire, nu sunt nedemni) și acceptă moștenirea.
Moștenitorii rezervatari sunt soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ( respectiv tatăl și mama) ai defunctului.
Precizăm faptul că în situația în care defunctul nu are moștenitori rezervatari (soț supraviețuitor, descendenți și ascendenți privilegiați), defunctul poate dispune de bunurile sale prin liberalități.
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.
Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată prin lege și de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalități.
Citiți principiile noastre de moderare aici!