Să trăim bine

Nimic despre uragane, dereglarea climei, epuizarea resurselor, satanişti, analişti,
manelişti, securişti şi alţi politicieni, greve, mitinguri, incendii, tsunami,
pedofili, aurolaci, blaturi, vile, jeep-uri, parlamentari, consilieri, extremişti,
separatişti, revendicări, Top 300, căsătorii homosexuale, defrişări, retrocedări
abuzive, încălzirea globală, viitoarea glaciaţie, stratul de ozon, inversarea
polilor, poluare, deturnări de fonduri, playback, alcool, ultraşi, mascaţi, clanuri,
interlopi cunoscuţi de poliţie, acuzaţii, insulte şi alte talk-show-uri. Adică
nimic din partea nasoală a realităţii pe care vor unii să ne-o bage pe gât.

Filozoful francez Michel Serres zice că trăim într-o „societate în care se
regizează frica”, iar scriitorul Michael Crichton scrie aşa în cartea sa „State
of Fear” (Starea de teamă): „Întreţinerea fricii permanente e o formă de control
al societăţii de către politic, mass-media şi juridic”. Se ştie că omul are
un sistem de fixare a evenimentelor traumatizante în memoria vizuală şi emoţională.
Cei care scapă mai puţin afectaţi de ele au mai multe şanse de supravieţuire,
asigurând continuitatea şi dezvoltarea speciei. Deci nu publicul ovin, obsedat
de astfel de ştiri prăpăstioase, care le asigură audienţa fără să mai ştie de
ce şi se vaită tot timpul ce rea e lumea.

Michel Serres mai zice: „Fapte pozitive există în masă, în viaţa cotidiană
a lumii: descoperiri hotărâtoare pentru viitor, creaţii colective, solidaritate,
generozitate, legături transculturale etc. Trebuie doar să ştii să le promovezi”.
Aşa că, nefiind masochist ca să mă gândesc numai la rău, în ziua aceea am făcut,
cu atenţie şi răbdare, câteva chestii care-mi plac: printre altele, am ascultat
muzică frumoasă, nu interesantă, am văzut un film fără „adrenalină” şi am citit
dintr-o carte utilă minţii şi sufletului.

Oameni buni, bombardamentul cu ştiri prăpăstioase întreţine o stare de spirit
negativă, pentru ca să fim mai uşor de manipulat, de exemplu în campaniile electorale,
când alegem răul mai mic dacă ni se urează „Să trăiţi bine!”. Psihologii ştiu
că există un prag critic al expunerii la evenimente negative, diferit de la
om la om, dincolo de care e afectată puterea de adaptabilitate şi de depăşire
a situaţiilor, iar psihicul respectivului rămâne marcat pentru totdeauna.

Telecomanda are şi buton de stop, nu numai pe ăla care mută în neştire canale
cvasi-identice. Lumea asta e făcută şi din altceva decât din scandaluri şi morţi.
Cum am putea trăi împăcaţi cu noi înşine şi cu Universul dacă ne complacem zi
de zi în normalitatea crimei şi a minciunii sau ne resemnăm cu prezenţa răului
în general? Fiecare avem puterea de a alege să fim liberi.

Adrian Gagiu