Să trăim bine

Excelent, mai ales dacă lucrările vor fi licitate de firmele prietenilor celor din administraţiile locale, că aşa se fac averile adevărate de vreo 16 ani.
Prin sicriul „ecologic” (că aşa e totul acum, „ecologic”), din lemn gros de fix trei centimetri (ca să nu fie discriminări nici aici, că celelalte s-au rezolvat), nu trebuie să treacă apa, iar giulgiul trebuie să fie biodegradabil. Aşa că bătrânii care şi-au pregătit ţoalele din timp le vor arunca şi vor cheltui alte pensii pe unele noi şi biodegradabile. Mortul nu va mai fi dus la groapă cu căruţa, tractorul sau Dacia papuc, ci cu un dric autorizat sau cu o maşină cu geamuri fumurii, ca să nu streseze trecătorii (care altfel ar afla că există moarte). Nu te-ai plimbat o viaţă întreagă într-o limuzină cu geamuri fumurii? Niciodată nu e timpul trecut.

Rămâne de văzut cât va dura faimoasa perioadă de acomodare la noile norme europene şi cum şi le vor însuşi românii, în buna tradiţie a aproximării, a închiderii ochilor şi a deschiderii uşii cu capul. Mai ales că „în ce priveste normele europene, nimeni nu ne-a spus nimic clar”, cum declară preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale Funerare şi a Antreprenorilor de Pompe Funebre, Ioan Ciocea. „Deocamdată ne luăm şi noi după ce vedem în Italia, Franţa, Germania”, mai spune el, că aşa ne tot „luăm” noi după alţii de vreo două sute de ani şi tot n-am devenit ei înşişi. Oare de ce nu ne luăm şi după ăia care îşi fac curat pe stradă, care îşi respectă aproapele aşa cum pretind să fie respectaţi ei şi cărora le pasă ce e în jurul lor?

Ioan Ciocea mai crede că numărul firmelor de profil va scădea considerabil dacă nu vor avea bani de investit în „servicii europene”, iar înmormântarea va costa cel puţin dublu. „Servicii europene”… Deja am auzit de miliarde de ori acest adjectiv care s-a golit de conţinut ca şi alte gogoriţe din trecutul apropiat, gen „reformă”, „tranziţie” sau „integrare”, care nu mai înseamnă nimic concret pentru majoritatea oamenilor din lumea reală (nu pentru învârtitorii de vorbe de la tembelizor şi din aşa-zisa politică). Aşa că acei ce trăiesc din acest negoţ ce nu-şi epuizează piaţa niciodată se vor îmbogăţi mai mult. Ce bine!

Apropo, a apărut o nouă modă până şi în acest domeniu: bogaţii din Bucureşti şi străinii îşi cumpără pe bani grei locuri de veci la Predeal. Aer curat, peisaj, schi etc. Iată o nouă şansă pentru relansarea turismului românesc, fără autostrăzi, fără servicii civilizate, fără promovare. Cu morţi. Vine omul să-şi jelească mortul, dar mai dă şi câteva ture de pârtie sau mai frige o clisă (pardon, un homar, că noi, amărăştenii, suntem cu clisa) în aerul ozonat al Bucegilor. Iar mortul se simte mai liniştit în natura ieftină din ţara lui Dracula, totuşi încă insuficient poluată, şi printre brazii încă nedefrişaţi de magnaţii lemnului. Să trăiţi bine!

Adrian Gagiu