Scandalul si agenda

Întreprinderea nu poate fi decât un festin pentru psihologi si maicutele de la Manastirea Sfintei Cruci. Dupa scandalul „telefonul”, iata episodul doi – „întâlnirea”, dintr-un serial ce se anunta memorabil. Nu stim precis în ce categorie sa-l trecem: Gabi Dinamita îl considera, nesmintit, o comedie, analiticul Cristoiu un thriller captivant, iar abisalul CTP, un sefe cu borgi. În ceea ce ma priveste, toata tarasenia nu e decât un scenariu istet prin care se poate dovedi cum poate exploda un fâs. Explicatii…

Cunoasteti întâmplarea, asijderea „distributia”. De-o saptamâna, media a facut o obsesie dintr-un rendez-vous ce-a avut loc în urma cu mai bine de-o jumatate de an, întorcând pe toate fetele daca a fost sau nu rezonabil ca un ministru al Justitiei sa se întâlneasca, în cabinetul premierului, cu un inculpat. Doamna Macovei este buna de remaniat, pentru ca nu a avut taria de caracter sa-i arda una cu poseta-n cap capcaunului Patriciu, iar cu piciorul disponibil, printr-o pirueta învatata pe vremea când facea balet, sa-i traga un spit la inghinali conspirativului Tariceanu. Mai mult chiar, înainte de-a iesi, sa-i si stropeasca, la podea, cu saliva unor înjuraturi culese din Groapa lu Ouatu. Ei, n-a facut-o, si uite cum o justitie neprihanita, dar pe rosu la integrare, este târâta în bordelul politicii dâmbovitene si examinata daca are sau nu himenul intact.

Grotescul mi se pare a fi de-o expresivitate ionesciana, câta vreme cel mai prosper negot în România postdecembrista a fost acela cu dreptate, prin intermediul unei firme cu angajati – procurori, judecatori, avocati – ce si-au dovedit expertiza în marketingul erorii de procedura: SC Justitia SRL. 16 ani, legea a fost interpretata nu în litera sau spiritul ei, ci dupa muschii fesieri ai bonzilor inculti, dar miliardari. Toate instantele de judecata au fost manevrate politic si folosite în reglarea de conturi dintre partide, pentru sicanarea adversarului si rezolvarea clientului, sponsor de campanie electorala. S-au petrecut escrocherii strigatoare la cer, imixtiuni pe fata în problemele unei magistraturi ce-si tinea, frigida, dar demna, poalele-n cap. Triunghiul erotic, mare amator de perversiuni si sadisme consumate pe cearsaful patat al Legii, a fost – si poate mai este – mediul de afaceri justitia-clasa politica. Toata coruptia, înfiriparea unor structuri mafiote, tunurile si tepele au fost posibile gratie ghidusiilor unui triolet cu hormonii profitului în staza. Gavril Iosif Chiuzbaian, Nicolae Cochinescu, Rodica Stanoiu, Joita Tanase, iata doar patru dintre ministrii sau procurorii generali care n-au fost, în exercitarea mandatului, altceva decât executorii fideli ai ordinelor de partid, fie ca veneau de la Ion Iliescu sau de la premierul în functie. Nimeni nu s-a simtit ofensat. Dimpotriva, calitatea justitiei, de amanta de protocol a politicii, era un lucru considerat firesc, tinând de evolutia organica a tinerei noastre democratii.

Stiti cine e marele câstigator din toata aceasta telenovela de doi lei vechi? Pârdalnica presa. Nevoia de scandal e una metabolica. Este chiar ratiunea de a avea puterea a patra. Agenda ei a obligat agenda politica sa i se subordoneze. Rating-ul a batut, iarasi, bunul-simt. Fireste, sfidând banala realitate.

Florin Ardelean