JB încurajează oamenii, cu atât mai mult tinerii, să fie creativi, cu discernământ, curajoşi, cu calităţi morale deosebite. Drept recompensă pentru curajul de a exprima în scris sentimente şi opinii, ba chiar şi soluţii pentru reducerea violenţei în general şi reducerea violenţei în şcoli – în special, JB publică lucrările celor 12.
Trist cum unele persoane care ar trebui să ne susţină şi să ne îndrume, de multe ori nu fac acest lucru.
Ne spulberă visele, încrederea în noi şi în propriile noastre puteri. E trist cum exact oamenii care ne-au dat viaţă, ne-o distrug. Cel mai grav lucru este că nu admitem că suntem victime ci ne considerăm vinovaţi. Astfel încât nu ne dăm seama de ceea ce se întâmplă pentru a spune STOP. Puţini, chiar foarte puţini copii sau adolescenţi abuzaţi îndrăznesc să protesteze şi să spună STOP.
Am să vă spun povestea unei fete. O fată pe care să spunem că o cheamă ”Corina”, un nume fals pentru o poveste adevărată. Corina este o fată frumoasă, cu părul lung, negru ca abanosul şi ochii mari şi negri ca murele. O adolescentă ca toate celelalte, frumoasă, silitoare, dar care în spatele zâmbetului ascunde o poveste întunecată.
De câteva luni, este singură într-un oraş mare şi aglomerat, departe de familia sa, familie care i-a distrus copilăria şi viaţa. A fugit de acasă … de frică, de durere şi cu speranţa că va putea să aibă o viaţă mai bună departe de familia ei, mai precis departe de tatăl ei. Tatăl Corinei este un om rău, un om violent, un om care crede că toţi trebuie să i se supună.
Încă de când era copilă, tatăl Corinei obişnuia să o bată, să o ţină închisă în casă şi să nu-i dea de mâncare sub pretextul că nu o vrea şi nu o consideră fiica lui.
După ce Corina a mai crescut, tatăl său nu a încetat cu bătăile, ba chiar acum, fata le primea mult mai des. Singura diferenţă dintre bătăile din copilărie şi bătăile din adolescenţă, era faptul că, după fiecare bătaie din copilărie, tatăl îi dădea Corinei câte o ciocolată, ca scuză.
Fata a îndurat cât a îndurat, până într-o zi când a venit de la şcoală şi nici bine nu a intrat în casă, că tatăl său a început să o certe deoarece ajunsese mai târziu, decât de obicei, de la şcoală.Corina a încercat să îi explice că profesoara de matematică a reţinut-o pentru a o pregăti pentru olimpiadă, însă tatălui nu i-a păsat şi a început să o lovească cu brutalitate în timp ce mama îşi privea fata cum este bătută. După ce a lăsat-o să zacă pe podea, aproape inconştientă tatăl Corinei a plecat.În următoarea zi, Corina, a plecat din sat, imediat după ce a ieşit de la şcoală.
A ajuns într-un oraş mare unde nu cunoştea pe nimeni, dar totuşi nu şi-a pierdut speranţa că totul va fi bine. Sunt sigură ca vă întrebaţi în legatură cu mama Corinei. Mama Corinei a fost mereu prezentă la agresiunea fetei, dar nu a avut niciodată curajul să intervină sau să spună ceva. A păstrat codul dureros al tăcerii, privind cum fiica sa se zbate între agonie şi deznădejde.
Acum Corina priveşte cu speranţă spre viitor. Ştie că tatăl său nu mai are cum să o atingă şi ştie că este în siguranţă. Alături de o fundatie a reuşit să îşi reabiliteze încrederea în forţele proprii şi în oamenii din jurul ei.
În ciuda atâtor obstacole şi a maturizării înainte de vreme, Corina este o eroină. Ea a fost un copil abuzat şi a îndrăznit la un moment dat să spună NU. Dar oare câţi dintre sutele sau miile de copii abuzaţi îndrăznesc să protesteze? Nu fi indiferent la ce se întâmplă în jurul tău!!
Spune NU violenţei !!
Autori: Dărăban Narcisa
Olar Cristina
Prof. coordonator:Târb Claudia
Liceul Teoretic Onisifor Ghibu Oradea
Citiți principiile noastre de moderare aici!