Romanii, un popor inapoiat, confuz, isteric si nereusit

Pentru a face citittorii sa inteleaga cine sunt locuitorii din Transilvania, autorul editorialului intitulat “Aici in Transilvania te simti bine cand esti un mandru englez” a explicat pe intelsul oricui: Ei nu sunt, pentru inceput, romani – un popor destul de inapoiat, un hibrid confuz, isteric si nereusit intre doua tipuri rasiale care se exclud reciproc, slavii si latinii”.

“Inchipuiti-va un golan napolitan care se casatoreste cu o prostituata fara niciun sfant din Novgorod, iar progenitura lor ar fi ceva ce se aseamana cu romanul de rand. Acesta, ar trebui sa spun, este modul in care maghiarii alienati vad lucrurile. Iar maghiarii nu sunt, cu siguranta, tigani – un popor pe care ei (si romanii, din cate imi dau seama) il considera indolent, prost si necinstit”, noteaza Rod Liddle in introducerea editorialului sau.

“Limba maghiara, care este mult mai asemanatoare cu finlandeza decat cu orice alt grai din Balcani sau din alte zone estice, ii deosebeste pe unguri de vecinii lor. Asa cum ii deosebeste, intr-o proportie mai redusa, bucataria lor, care este, hotarat lucru, ingrozitor de nesanatoasa – alcatuita aproape in intregime din porc prajit – si fara miasma prospetimii sudice care predomina in restaurantele din Constanta si Bucuresti. Mai au si istoria lor, care a fost mareata in timpul lui Franz Josef, dar a fost si tragica. Apoi, mai vine si religia si, in primul rand, ei nu sunt ortodocsi ca romanii, dar nu sunt nici in mod exclusiv romano-catolici”, scrie Rod Liddle, facand referire la maghiarii unitarieni.

Rod Liddle vede o mare amenintare in aceasta abordare a Uniunii Europene: “Daca UE doreste sa devina un superstat, atunci bineinteles ca statul national – inamicul sau natural – trebuie sa dispara. in locul acestuia isi va face loc o masa vasta de tipuri rasiale nedefinite, zbatandu-se sa fie recunoscute: din Catalunia, regiunea basca, Flandra si cele doua Galitii, din Transilvania, Bretania, Frizia, tara Galilor, Scotia si Irlanda ad infinitum. si – in cele din urma, nu sunt sigur de ce se afla aici sau cum ar putea fi definiti – acea hoarda zgomotoasa din Anglia. Englezii”.

“Sfantul George – si englezimea – a scapat de extrema-dreapta, dupa cum ni se spune. Pe masura ce Marea Britanie se dezintegreaza si in toata Europa continua sa creasca numarul unor nationalitati de care n-am mai auzit pana acum, care mai de care mai obscure, care isi proclama independenta si mandria, a devenit oarecum OK pentru englezi sa faca acelasi lucru. Dar sunt sigur ca nu totul a fost salvat de extrema dreapta”, scrie Liddle.

Continuand sa critice “apucatura tribala a oamenilor de a se identifica unii cu altii fara a avea la baza principii solide”, Liddle ajunge la comparatia intre situatia Scotiei si cea a Transilvaniei.

“Cerinta de autonomie a acelor maghiari transilvaneni este, in opinia mea, din punct de vedere filosofic si stiitific, destul de nefondata; dar prin faptul ca au ramas ei intre ei, in sate separate si interactionand cat mai putin cu imprejurimile cel putin pot sustine cu convingere ca NU sunt romani, indiferent de cat de bine le face acest lucru sau nu. Noi, pe de alta parte, nu putem spune in mod fundamentat ca nu suntem partiali scotieni sau galezi sau irlandezi; probabil ca nu exista un englez pur in toata tara”, subliniaza sarcastic Rod Liddle.

Rod Liddle arata ca solutia unui superstat nu numai ca nu garanteaza o existenta mai pasnica a popoarelor, dar este, la randul ei, periculoasa.

“Politicienii care favorizeaza un superstat european vor spune ca vechiul ideal al statului national a determinat unul sau doua razboaie. Asa a si fost, este o constructie imperfecta. Dar asa cum a fost, cu democratia parlamentara si capitalismul, este un construct gresit, dar cel mai putin rau dintre toate cu care a trebuit sa ne confruntam. Nu exista nici cel mai mic indiciu care sugereze ca superstatele vor fi mai putin beligrante sau opresive ca statul national.

Pe de alta parte, diviziunea Europei in teritorii tot mai mici si mai mici este un proces care ar putea continua la infinit. Acei maghiari transilvaneni pe care i-am amintit la inceput nu se considera ca fiind afiliati Budapestei. Ei sunt foarte diferiti de ungurii din Ungaria. Chiar si in interiorul Transilvaniei ei se alcatuiesc din doua grupuri rasiale aflate in competitie si in care mai exista si alte diferentieri, care, in cazul in care va fi acordata autonomia, vor erupe”, scrie jurnalistul britanic.

“Vom vedea, in timp, cum vor progresa relatiile dintre estul si vestul Scotiei dupa ce va fi obtinuta independenta totala. Avem o capacitate incredibila sa ne uram unii pe altii din cauza unor diferente imaginare, iar cel modul cel mai periculos prin care se poate face acest lucru este diferentierea prin rasa: intrebati poporul evreu sau poporul hutu. Cat despre englezism, considerati un act de patriotism benevol faptul ca il las nedefinit pentru totdeauna”, incheie Rod Liddle.