Soţii Ceauşescu sunt arestaţi pe 22 decembrie 1989

16 decembrie – Se scandează pentru prima dată Jos Ceauşescu!”

Totul a început în decembrie 1989 printr-un protest la Timişoara. În jur de 400 de enoriaşi şi trecători s-au strâns în jurul casei pastorului reformat Laszlo Tokes pentru a protesta faţă de decizia Guvernului de atunci de a-l revoca din funcţie pe preotul maghiar.

Mulţimea a început să strige sloganuri anticomuniste. Se scandează pentru prima dată Jos Ceauşescu!”.

Două ore mai târziu intră în joc Miliţia şi Securitatea. Manifestanţii au fost împrejmuiţi de camioane cu militari, iar ieşirile din oraş au fost blocate. Sute de protestanţi au fost bătuţi şi unii arestaţi.

17 decembire 1989 – Ziua de foc a Revoluţiei

A fost ziua în care au căzut seceraţi de gloanţele regimului comunist primii martiri ai Revoluţiei Române. Până la sfârşitul zilei, 59 de morţi şi sute de răniţi deveniseră tributul plătit de Timişoara pentru libertate.

După o discuţie avută cu Nicolae Ceauşescu, generalul Milea a anunţat că judetul Timiş este în stare de necesitate şi a solicitat intervenţia armatei.

Demonstranţii forţează intrarea în Comitetul Judeţean PCR şi aruncă pe geam documentele partidului, broşurile de propagandă şi simbolurile comunismului.

În jurul orei 16, s-a tras primul foc de armă asupra manifestanţilor, din clădirea armatei, în Piaţa Libertăţii.

La Bucureşti, dictatorul Ceauşescu convoacă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv în care ordonă să se tragă în mulţime pentru a stopa revolta populară.

18 decembrie 1989 – Autorităţile interzic populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane

Muncitorii timişoreni sunt convocaţi la lungi şedinţe, peste tot se fac prezenţe pentru a se depista absenţii nemotivat. Clădirile importante, întreprinderile sunt păzite de armată. Persoanele arestate, precum şi cele rănite în urma conflictelor sociale sunt interogate de poliţie.

Primarul Timişoarei merge la Universitate unde condamnă vandalismul din ultimele zile, iar autorităţile interzic populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane.

Un grup de 30 de tineri se adună în faţa Catedralei unde flutură un steag din care fusese decupată stema comunistă şi cântă Deşteaptă-te române! . Scandează Jos Ceauşescu şi Armata e cu noi! .

Nicolae Ceauşescu pleacă într-o vizită în Iran, lăsând situaţia pe mâinile Elenei Ceauşescu, lui Emil Bobu şi Manea Mănescu.

19 decembrie 1989 – “Unde ne sunt morţii?”

Prima fabrică ai cărei muncitori se ridică împotriva sistemului este Electrobanat. Angajaţii, în principal femei, ies în curtea uzinei şi încep să protesteze.

Se aud şi scandări anticomuniste precum şi întrebarea Unde ne sunt morţii? . Aceasta din urmă venită din partea famililor care se prezentaseră la morga Spitalului Judeţean din Timişoara pentru a ridica trupurile celor răpuşi de gloanţe cu două zile în urmă, dar nu obţinuseră decât tăcere din partea autorităţilor. Trebuie menţionat că 40 de cadavre fuseseră transportate cu o noapte în urmă la Crematoriul Cenuşa din Bucureşti, la ordinul Elenei Ceauşescu. Intenţia era să se şteargă urma celor morţi, pentru a putea declara, ulterior, că dispăruţii au trecut fraudulos graniţa.

20 decembrie, 1989 – Timişoara devine oraş liber

Angajaţii nu mai pot fi stăpâniţi şi pleacă din fabrici pe străzi. Primii sunt cei de la Întreprinderea Optică Timişoara. Lor li se alătură mii de colegii.

Oamenii scandează pe străzi Fără violenţă! şi Armata e cu noi! şi se îndreptă spre Piaţa Operei şi sediul Comitetului Jedeţean de Partid.

La ora 19.00, Nicolae Ceauşescu ţine o cuvântare la televiziune în care înfierează elementele huliganice şi cercurile reacţionare şi declară că Armata şi-a făcut datoria.

Revoluţia se extinde şi în alte localităţi din judeţ: Lugoj, Jimoblia, Sânnicolau Mare şi Deta, iar Ceauşescu emite, târziu în noapte, decretul pentru instituirea stării de necesitate pe tot teritoriul judeţului Timiş.

21 decembrie 1989 – “Suntem gata să murim!”

La Timişoara, muncitorii din toate întreprinderile intră în grevă generală şi se alătură demonstranţilor. În Piaţa Operei, peste o sută de mii de glasuri scandau: “Suntem gata să murim!” şi Vrem alegeri libere!

Prin marea adunare populară programată în aceeaşi zi, Ceauşescu spera ca Bucureştiul să condamne revolta de la Timişoara.

În faţa sediului C.C. al P.C.R. s-a adunat mulţimea, ca de obicei perfect ordonată, purtând tablouri ale lui Nicolae Ceauşescu şi ale Elenei Ceauşescu şi pancarte care exprimau solidaritatea cu conducerea P.C.R. şi dezacordul faţă de acţiunile bandelor teroriste din Timişoara şi faţă de complotiştii străini aliaţi cu trădătorii autohtoni.

Pe la 12,30 ia cuvântul Nicolae Ceauşescu. Vorbeşte, bineînţeles, despre necesitatea de a apăra ţara de “agenturile străine care atentează la integritatea ţării.

Printre urale şi scandări s-au auzit însă, tot mai puternic, huiduieli şi fluierături.

În scurt timp, centrul Capitalei, de la Piaţa Romană până la Piaţa Unirii şi de la Piaţa Kogălniceanu până la Piaţa Rosetti, s-a umplut de demonstranţi. La Arhitectură apar primele lozinci scrise cu tempera pe carton : “Jos comunismul!”, “Jos dictatura!”, “Timişoara!”.

Seara, manifestanţii din Piaţa Universităţii sunt împrăştiaţi cu ajutorul maşinilor de pompieri. Sute de oameni de la Piaţa Romană până la Piaţa Unirii sunt arestaţi, duşi la Jilava sau la secţiile de miliţie şi torturaţi. Alţii sunt răniţi şi lăsaţi pe caldarâm.

Până după ora 3.00 dimineaţa, s-a tras intens, s-au auzit împuşcături. Apoi s-a făcut linişte.

22 decembrie 1989 – Soţii Ceauşescu sunt arestaţi

La 10.00, Nicolae Ceauşescu, în sediul C.C. al P.C.R., a prezidat ultima şedinţa a C.P.Ex, în care a anunţat că a preluat conducerea armatei şi s-a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga ţară.

Ceauşescu mai încearcă o dată din sediul C.C. să se adreseze populaţiei. La primul semn că vrea să-şi înceapă încă una din cuvântările sale, un val uriaş de dezaprobare şi mânie îl loveşte din plin.

Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au urcat în liftul de serviciu pentru a ajunge pe acoperişul clădirii unde, în partea dreaptă, pe terasa corpului C, aterizase un elicopter alb. Cei doi se urcă în elicopter în compania lui Emil Bobu şi Manea Mănescu.

Primul popas al fugarilor a fost Snagovul, unde Ceauşescu spera să stabilească nişte legături salvatoare. După ce i-a abandonat pe Bobu şi Mănescu, soţii Ceauşescu s-au urcat din nou în elicopter şi i-au ordonat pilotului să-i ducă spre Târgovişte. Soţii Ceauşescu sunt duşi la Protecţia Plantelor din Târgovişte, unde după nicio oră au sosit două maşini ale miliţiei care i-au preluat pe cei doi şi i-au dus, sub stare de arest, la o unitate militară din oraş.

După decolarea elicopterului de pe acoperişul sediului C.C. al P.C.R. mulţimea din Piaţa Palatului a simţit că acela este momentul eliberării ţării la care nu îndrăzniseră niciodată să spere.

Între timp, încep discuţiile despre constituirea unor noi structuri de putere.

23 decembrie 1989 – Masacrul de la Otopeni

Zeci de militari în termen, chemaţi pentru a apăra aeroportul Otopeni, au fost împuşcaţi din cauza unor ordine contradictorii venite din partea superiorilor. Bilanţul Masacrului de la Otopeni a fost tragic: 50 de morţi şi 13 răniţi.

24 decembrie 1989 – Înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional

O zi marcată de decretul semnat de Ion Iliescu pentru înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional, care urma să-i judece pe Nicolae şi Elena Ceauşescu.  Prin aceasta se recunoştea practic faptul că cei doi fuseseră prinşi şi se aflau la dispoziţia noilor autorităţi. Deocamdată, nimeni nu ştia unde erau deţinuţii.

24 decembrie este şi ziua când opinia publică a văzut primii terorişti. Fuseseră lichidaţi în noaptea de 22 spre 23 decembrie, în faţa Ministerului Apărării Naţionale.

25 decembrie 1989 – Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte

Prima oară când la televiziune se rosteşte cuvântul Crăciun. Crăciun însângerat. Încă se mai moare pe străzi, deşi se anunţase oficial că Nicolae şi Elena Ceauşescu fuseseră arestaţi şi urmau să fie judecaţi de un tribunal militar extraordinar.

Se aflase chiar şi unde erau deţinuţi cei doi dictatori. La Târgovişte, acolo unde Ceauşescu încercase să fugă şi să mobilizeze muncitorii de la combinatul siderurgic, în fruntea cărora voia să se întoarcă la Bucureşti.

Principalul moment al zilei de 25 decembrie rămâne, fără îndoială, judecarea sumară şi execuţia celor doi. Procesul a avut loc într-o unitate militară aflată în oraş, lângă sediul Miliţiei şi al Securităţii. În timpul dezbaterilor, Nicolae Ceauşescu, care părea că nu înţelege prea bine ce se întâmplă cu el, nu a reuşit să răspundă coerent la nicio întrebare adresată de instanţa improvizată.

Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00.

A fost ultima zi în care au mai murit oameni pe străzi.

26 Decembrie 1989 – Se cere anularea constituţiei comuniste

Are loc o primă manifestare populară în Piaţa Palatului, cu o puternică participare studenţească. Se cere recunoaşterea Constituţiei din 1923 şi anularea constituţiilor comuniste.

Prin intermediul TVR, conducerea FSN cheamă populaţia Capitalei să riposteze împotriva demonstranţilor, acuzaţi că ar fi terorişti.

 

Realitatea