Sa spunem dintr-un bun inceput ca, desi in mod cert unul sau o combinatie din aceste trei partide va guverna Romania in urmatorii 4 ani, nu e deloc sigur ca viitorul premier va fi unul dintre cei trei.
E cale lunga de la statutul actual de locomotiva de partid, pana la cel de prim-ministru, apt sa prezinte o echipa si un program concret de guvernare negociate si care sa mai si fie digerabil pentru Traian Basescu, cel care are ultimul cuvant.
Dar, pornind de la premisa ca ei reprezinta tot ce au putut oferi mai bun partidele, merita sa aruncam o privire comparativa catre “cei trei crai”. Asadar, care dintre cei trei potentiali premieri este preferabil pentru Romania?
Nici unul, ar fi prima tentatie de raspuns. Toti sunt personaje deja uzate ale politicii romanesti. Figuri prafuite, care au cam spus ce aveau de spus, au cam aratat ce aveau de aratat.
Oferta trecutului
Theodor Stolojan a fost premierul unui guvern de criza a carui principala reusita a fost crearea unei legende. Legenda Stolojan, legenda profesionistului, tehnocratului, detinatorului adevarurilor.
Legenda a foat accentuata de stagiul lui Stolojan la Banca Mondiala, iar daca orgoliul lui Emil Constantinescu nu ar fi spart voturile dreptei la prezidentialele din 2000, poate ca drumul “tehnocratului” catre Palatul Cotroceni s-ar fi incheiat cu un mandat.
De altfel si ca presedinte PNL, si ca, din nou, prezidentiabil pe termen scurt, si in calitate de consilier presidential, Stolojan a fost acreditat mereu ca salvatorul detinator al solutiilor perfecte.
De fapt, guvernarea Stolojan, fara indoiala mai buna decat cea a cabinetului Roman sau multe din cele ulterioare, nu a fost geniala, iar nationalizarea valutei decisa atunci a dat o lovitura crunta mediului de afaceri care de-abia incepea sa se inchege.
Daca Murgur Isarescu chiar “a intors vaporul” economiei, Stolojan doar a vorbit despre asta, asa ca legenda s-ar putea dovedi in fapt o mare dezamagire. Totusi, in favoarea lui pledeaza seriozitatea si pregatirea economica solida.
Pentru cei care-l urmaresc de mai multa vreme in politica, Calin Popescu Tariceanu a fost mereu baiatul simpatic, serviabil, manierat, dar cam inconsistent al PNL. Pozitia de purtator de cuvant i s-a potrivit, de altfel, cel mai bine.
Ca premier a purtat mereu o palarie prea mare, pe care insa a reusit insa miraculos sa si-o propteasca cum necum vreme de patru ani ca sa nu-i cada. A beneficiat de efectele extraordinare ale cotei unice de impozitare, dar a scapat fraiele economiei din cauza propriei nepriceperi, a populismului impus de PSD, dar mai ales a cabinetului sau total nepreformant, poate cel mai slab de dupa 1989.
A reusit sa-i inlature din cabinetele sale pe cei mai performanti dintre ministri, chiar din propriul partid ( ma refer, in primul rand, la Ionut Popescu) ajungand sa se inconjoare de nulitati, doar pentru a ramane la putere. Putere pe care o mentine, desi se declara om de dreapta, intr-o totala dependenta de PSD la comanda caruia decide masuri populiste, periculoase din punct de vedere economic. Vrea de altfel sa-si pastreze functia si in urmatorii ani tot printr-o alianta cu PSD.
Mircea Geoana este cu siguranta solutia cea mai proasta cu putinta. Singurele sale reusite stau in faptul ca s-a lasat folosit pentru inlaturarea lui Ion Iliescu de la sefia partidului si ca a reusit apoi sa se mentina in funtea PSD facandu-se pres in fata oricui voia sa treaca peste el.
N-are principii, prieteni sau adversari pe viata.
Este total inconsistent, nu stie economie nici cat Tariceanu, gafeaza cat se poate, periodic se lanseaza apocaliptic pentru a esua ridicol, purtand sapata pe frunte, fara putinta de stergere, sampila pusa de Ion Iliescu: “prostanacul”.
Jocul aliantelor
Cum este foarte putin probabil ca un singur partid sa guverneze, viitorul premier va fi, probabil, produsul unei aliante. Combinatiile sunt interesante.
Theodor Stolojan este absolut indezirabil pentru liberali, insa n-ar fi o solutie chiar de neconceput, la o adica, pentru PSD, mai ales pentru Ion Iliescu care trebuie sa-si aminteasca cu drag de sustinerea primita la un moment dat de la Stolojan si care, de altfel, l-a mai numit o data premier.
E drept, intre timp Theodor Stolojan a devenit omul lui Traian Basescu. Daca ar putea el armoniza programul portocaliu cu cel rosu, este insa foarte discutabil, insa ambivalenta lui Stolojan s-ar putea dovedi salvatoare.
Calin Popescu Tariceanu nu e o solutie fezabila pentru PD-L, insa si-a negociat deja functia cu social – democratii. Se pare insa ca numai pentru el, astfel incat intr-un eventual viitor guvern PSD-PNL (e greu de crezut intr-o inversare a ierarhiei). E posibil sa nu regasim decat un singur liberal – pe Tariceanu insusi, care sa pastoreasca o garda social democrata care l-ar domina, desigur, copios.
Mircea Geoana nu e dezirabil pentru nimeni si se pare ca, indiferent de combinatia in care ar intra PSD, el nu va fi premier. Macar dintr-un motiv. Este de notorietate ca el nu ar primi niciodata o nominalizare din partea lui Traian Basescu.
Ajungem asa la cel mai sensibil dintre aspecte. Care dintre cei trei este acceptabil pentru Traian Basescu. Cu adevarat niciunul. Theodor Stolojan are desigur cele mai mari sanse reale care i-ar oferi sefului statului o guvernare confortabila.
Insa presedintele a spus mereu ca vrea o figura noua, un om tanar, o schimbare de imagine care sa-i ssustina unul dintre principale proiecte poltice, deocamdata inghetat: reforma clasei politice. Deocamdata PD-L nu i l-a dat. Dar este posibil ca dupa alegeri sa si-l ia singur.
Ziare.com
Citiți principiile noastre de moderare aici!