Aflat pentru o perioadă la Oradea, Cristian Gațu ne-a oferit informații despre prodigioasa sa carieră. A început cu fotbalul, la clubul Dinamo, trecând apoi la sportul în care s-a consacrat – handbalul, la Steaua. „Cum se explică trecerea de la fotbal la handbal? Pur și simplu, așa s-a întâmplat, așa a fost să fie. Am început cu fotbalul, dar am fost atras mai mult de handbal și acolo am rămas”.
Cea mai frumoasă amintire din carieră este primul său titlu mondial.
„Cea mai mare bucurie a fost la cucerirea primului meu titlu de campion mondial, în 1970, la Paris. A fost o victorie uriașă, care ne-a produs o imensă satisfacție. La polul opus, cea mai mare dezamăgire este pierderea finalei olimpice din 1976, la Montreal. A fost o tristețe fără margini”, mărturisește Cristian Gațu. Steaua și Dinamo erau în acea perioadă mari rivale în campionat. „Între noi exista o mare rivalitate, dar una sportivă, în sensul bun al cuvântului. Eram rivali pe teren, dar apoi eram prieteni. Nici nu putea fi altfel, pentru că eram colegi la echipa națională, unde ne înțelegeam foarte bine”.
Întrebat care au fost coechipierii preferați, Gațu ne-a răspuns. „Au fost mai mulți, în funcție de perioade. La început m-am înțeles foarte bine cu Gruia și Oțelea, mai apoi cu Vlad și Marinescu, iar după întinerirea echipei Steaua, cu Voina și Birtalan”. Referitor la cea mai incomodă adversară a naționalei României din acea perioadă, Cristian Gațu a numit fostele reprezentative ale Iugoslaviei și URSS. „Echipele care ne-au pus cele mai mari probleme de-a lungul anilor au fost Iugoslavia și URSS. Când reușeam să îi batem pe ruși, pierdeam cu sârbii și invers. URSS ne-a învins în finala Jocurilor Olimpice de la Montreal. A fost cea mai mare neîmplinire din carieră”, ne-a dezvăluit acesta.
„Teoretic e posibil, dar practic nu”
Referitor la regresul pronunțat din ultima perioadă al handbalului românesc la nivelul echipelor naționale, Cristian Gațu îl pune și pe seama numărului mult prea mare de jucători străini din campionat, atât la masculin, cât mai ales la feminin. „Handbalul feminin a avut performanțe în ultimii douăzeci de ani, dar riscă să o ia pe urmele celui masculin. Din ce motiv? Cred că numărul mult prea mare de jucătoare străine contribuie la acest lucru. Există echipe care nu au nici măcar un număr minim de jucătoare autohtone, cum este de exemplu Bistrița. Din păcate, jucătoarele noastre nu mai au loc să joace la cluburile lor, iar acest lucru se resimte imediat la echipa națională”, opinează marele handbalist.
Întrebat dacă reprezentativa feminină ar putea realiza o performanță la CE 2026, unde va juca pe teren propriu, la Cluj-Napoca sau Oradea, Cristian Gațu nu este deloc optimist. „Teoretic ar putea realiza rezultate bune, dar practic nu cred că se va întâmpla. De ce? Din aceleași motive. Sigur, vom evolua acasă, va exista susținerea publicului, dar naționala nu mai are aceeași valoare de acum câțiva ani, mai ales că nu va mai juca nici Cristina Neagu, care a fost o mare jucătoare”, spune el.
Cristian Gațu regretă faptul că Bucureștiul, capitala țării, nu are o sală modernă de jocuri sportive.
„În ultimii ani s-a construit săli noi în multe orașe, cum este și Oradea. Din păcate, la București nu există așa ceva. E o mare durere pentru toți iubitorii sportului. Din ce motiv nu se construiește, nu mă întrebați pe mine. Eu nu mă uit niciodată în gura politicienilor. Tot aud că se va face o sală. Când, nu știu, nu știe nimeni. În tot cazul, eu cred că nu voi apuca o sală nouă în București, poate voi, care sunteți mai tineri. E jenant”, a concluzionat Cristian Gațu.
„Nu am fost implicat în acel scandal”
La 26 septembrie 1988, FC Bihor pierdea cu 2-3 meciul de pe teren propriu cu Steaua București, echipă care câștiga în urmă cu doi ani Cupa Campionilor Europeni. A fost o partidă de pomină, care a rămas în memoria iubitorilor fotbalului orădean. FC Bihor a condus cu 2-1, iar Steaua a egalat printr-un penalty inexistent, acordat de arbitrul Gheorghe Constantin. Acesta a prelungit apoi meciul cu aproape 10 minute (fapt total neobișnuit în acea perioadă), până când Balint a marcat pentru 2-3. După meci, jucătorii steliști le-au cerut socoteală gazdelor, la vestiare având loc câteva „clinciuri” cu fotbaliștii orădeni.
Conform celor afirmate de jucătorii de atunci ai echipei FC Bihor, conducerea de partid le-a cerut să cedeze partida, dar aceștia nu au fost de acord și au decis să joace meciul în mod corect, refuzând „blatul”. Presiunea asupra lor și asupra regretatului antrenor Viorel Mateianu a fost enormă, pe măsură ce timpul trecea și Steaua nu reușea să câștige. În cele din urmă, Steaua s-a impus după un final penibil.
Interesant este faptul că președintele de atunci al echipei FC Bihor era nimeni altul decât celebrul Cristian Gațu. Conform unor zvonuri, steliștii i-au reproșat cele întâmplate, imediat după încheierea meciului. Adevărul a fost însă altul.
„Eu nu am avut nicio implicare în acel meci. Eram detașat ca președinte la FC Bihor, dar nu m-a contactat nimeni, nici înainte, nici după acel meci. Eu i-am așteptat la aeroport pe cei de la Steaua, ne-am salutat cu jucătorii și asta a fost tot. Nu este adevărat că jucătorii steliști mi-ar fi reproșat ceva după încheierea partidei. S-au spus lucruri total false. A ieșit un scandal monstru, dar nu este adevărat nici că Lăcătuș sau Hagi m-ar fi scuipat, nici vorbă de așa ceva. Am auzit că jucătorii s-au răfuit între ei la vestiare, dar lucrurile s-au calmat repede”, ne-a declarat Cristian Gațu.
Au căutat sacii cu cadavrele soților Ceaușescu lângă Stadionul Ghencea
La momentul Revoluției din 1989, Cristian Gațu era șeful dispozitivului militar al Stadionului Ghencea. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, după execuția soților Elena și Nicolae Ceaușescu, a primit ordinul de a ridica sacii cu cadavrele celor doi, de pe câmpul din apropierea Stadionului Ghencea. Sacii urmau să fie aduși cu elicopterul de la Târgoviște, dar pilotul s-a temut să aterizeze și a aruncat sacii de sus.
„Spre seară a venit ministrul Victor Atanasie Stănculescu și Gelu Voican Voiculescu, iar Stănculescu mi-a spus să îi dau trei-patru băieți, să ducă doi saci. Eu nu știam atunci despre ce este vorba. Voican Voiculescu, pe care eu nu îl cunoșteam în acel moment, mi-a zis să merg și eu cu ei. Așa am făcut și am plecat să căutăm sacii. La un moment dat s-au auzit rafale de arme și am renunțat la căutare, pentru ne era teamă pentru viața noastră. Ulterior, am aflat că sacii fuseseră recuperați de un ofițer responsabil cu pregătirea fizică, Aurel Giuruș, care a fost și el handbalist. L-am întrebat: «Și cei ai făcut cu sacii?». «I-am dus la Spitalul Militar». Abia apoi am aflat de conținutul sacilor, mi-a spus generalul Stănculescu”, povestește Cristian Gațu.
PALMARES – CRISTIAN GAȚU
Dublu campion mondial cu reprezentativă României – 1970 (Paris) și 1974 (Berlin) și medaliat cu bronz în 1967 (Suedia)
Vicecampion olimpic cu reprezentativa României – 1976 (Montreal) și dublu medaliat cu bronz – 1972 (München) și 1980 (Moscova)
Câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu echipa Steaua – 1977
De 10 ori campion național cu echipa Steaua
Președinte al Federației Române de Handbal în perioada 1996-2014
General de brigadă în retragere
Decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer
Citiți principiile noastre de moderare aici!