În scurta vacanţă petrecută acasă, Claudiu a acceptat solicitarea Jurnal bihorean pentru un interviu. Discuţia a avut loc la Solay, resortul în care fotbalistul şi-a investit o parte din banii câştigaţi în carieră, înainte să plece în cantonament cu Ludogoreţ. Despre naţională, fotbalul din Oradea şi planurile de viitor, în interviul de mai jos.

Jurnal bihorean: Două victorii, o remiză şi o înfrângere. Cum consideri bilanţul naţionalei după primele patru meciuri disputate în preliminariile Euro 2020?
Claudiu Keşeru: Din punctul meu de vedere este un bilanţ foarte bun în momentul de faţă, ţinând cont şi de evoluţia pe care am avut-o şi încrederea dobândită în mandatul lui Cosmin (n.r. – Contra). Avem destinul în mâinile noastre, jucând acasă cu Suedia şi Norvegia. Calculăm că ne facem punctele cu Feroe şi Malta, eu zic că în momentul de faţă ne prezentăm foarte bine.

Jb: Cinci goluri marcate, două pase de gol, cum te simţi în postura de golgheter al naţionalei şi al doilea marcator din actualele preliminarii la nivel european?
M-am uitat la acest clasament şi când am văzut ce nume grele sunt în spatele meu, vă daţi seama că e un sentiment de mândrie. Dar nu m-aş opri la acest aspect, pentru că aşa cum spuneam în momentele când nu înscriam, o spun şi acum când marchez, atacantul depinde de echipă. Dacă echipa nu aduce mingea acolo în faţă, atacantul nu poate da randamentul dorit. În viaţă există o balanţă, au fost momente când mingea refuza să intre în poartă, acum marchez constant şi savurez momentul pe deplin.

Jb: Te simţi foarte bine împotriva echipelor nordice, în aproape toate meciurile jucate cu ţări din zona respectivă ai marcat.
Este adevărat că am înscris cu Danemarca, Norvegia, Suedia, Feroe. E plăcut! Însă îmi aduc aminte şi de acel meci cu Danemarca de la Cluj, în care nu am reuşit să marchez şi a fost o mare dezamăgire. Poate acel moment mi-a dat puterea să continui şi să îmi forţez reuşita, iar în momentul de faţă savurez roadele muncii mele.

Jb: Te apropii de 33 de ani şi văd că eşti tot mai bun, marcând constant atât pentru Ludogoreţ cât şi pentru România. Care ar fi secretul acestei longevităţi la un nivel ridicat?
Încerc să fiu cât mai atent la aspectele invizibile din viaţa unui fotbalist. Tot ceea ce ţine de modul de alimentaţie, recuperare, pregătire. Există multe aspecte pe care lumea nu le vede şi eu am încercat să intru în detaliu ca să îmi păstrez randamentul şi forma.
E clar că de la o vârstă, corpul nu mai reacţionează ca la 20-25 de ani şi atunci încerc să compensez o uşoară diminuare a potenţialului fizic prin optimizarea corpului la maxim.

Jb: Naţionala se bazează pe atacanţii bihoreni (n.r. – Keşeru şi Puşcaş), însă în Oradea nu se joacă meciuri de seniori în campionatele organizate de FRF. Cum vezi această situaţie?

După cum am mai repetat-o şi în trecut, este un subiect destul de trist. Mă simt în schimb mândru că împreună cu George avem câteva meciuri jucate împreună. În ultimele patru meciuri, cu excepţia primei reprize din Suedia, am jucat împreună aproape tot. O facem şi bine, marcând pentru naţională! E o dovadă că Bihorul produce fotbalişti şi va produce pentru că este o zonă în care se perpetuează tradiţia de a da fotbalişti de calitate. Sunt convins că la un moment dat se vor sesiza şi oamenii competenţi ai acestui judeţ, pentru a readuce Oradea pe harta fotbalului de primă divizie.

Jb: Te-ai gândit ce vei face după încheierea carierei de fotbalist?
Da, sunt tot mai tentat de meseria de antrenor. Deja am început să analizez destul de multe meciuri şi mă pun în situaţia dacă aş fi antrenorul unor echipe, ce decizii aş fi luat eu, cum aş fi reacţionat, mai ales meciurile în care joc. Am o analiză profundă atât a prestaţiilor mele cât şi a lucrurilor pe care le pot îmbunătăţi. Mă uit foarte mult şi pe Instat să văd statisticile meciurilor, să văd ce am făcut bine şi ce puteam face mai bine.

Jb: Începe un nou sezon, ce ţinte ţi-ai fixat pentru 2019/2020?
E clar că după un sezon rămân cifrele. În momentul de faţă am trei sezoane consecutive în care am atins borna de 30 de goluri marcate, e ceva excepţional.
Dar vreau să devin mai bun, să fiu atent la parametrii care mă pot ajuta să-mi crească randamentul, să progresez în tot ce fac.
Statistica este doar finalitatea, până acolo există foarte multe lucruri care trebuie făcute în prealabil şi care sunt invizibile.

Jb: Pe lângă fotbal, ai început să-ţi învesteşti o parte banii câştigaţi în afaceri. Cum este omul de afaceri Claudiu Keşeru?
Deocamdată sunt destul de atent la detalii, observ, învăţ, nu sunt implicat direct, e mama cea care se ocupă mai mult de afacere. Însă, când intru pe poartă la Solay mă loveşte un sentiment de mândrie, pentru că în ciuda faptului că am doar 32 de ani, am reuşit să pun bazele unei afaceri destul de mari, care se dezvoltă foarte bine şi cu siguranţă se poate dezvolta în continuare, pentru că am idei. Există energie, entuziasm şi lucrez cu persoane competente cu o mentalitate foarte bună. Pe acest lucru încerc să mă axez. Din toată experienţa pe care o am ca fotbalist, încerc să adaptez această relaţie umană, care să existe şi în cadrul afacerii. Fără o relaţie bună între oameni nu poţi performa.