Cei mai mulţi sunt violenţi și dificili, dar înainte să ceară eliberarea îşi schimbă comportamentul și conving judecătorii să îi lase în libertate. Așa a făcut și piromanul din Mehedinți. Codul Penal spune că un condamnat la pedeapsa cu închisoarea pe viaţă poate cere eliberare condiţionată după ce a executat 20 de de detenţie şi dacă este disciplinat, dacă a muncit şi dacă a „dat dovezi temeinice de îndreptare”.

Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi eliberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune.
Pedeapsa se consideră executată dacă, în termen de 10 ani de la eliberare, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune.

„Procedura (de eliberare condiţionată – n.r.) este aceeaşi pentru toţi, doar că aceşti condamnaţi pe viaţă primesc mai multe amânări. Comisiile tind să fie favorabile şi instanţele tind să fie favorabile, pentru că avem 3 sau 4 ani de când s-a pus presiune pe eliberarea condiţionată, să fie mai rapidă”, a spus, pentru MEDIAFAX, Sorin Dumitraşcu, liderul Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Penitenciarelor.

Cei mai mulţi condamnaţi pe viaţă sunt violenţi sau dificili, însă cu câţiva ani înainte să ceară eliberarea condiţionată îşi schimbă comportamentul.

„Încep să strângă credite – este sistemul acesta mecanic de strângere a creditelor: ai fost la clubul de lectură – ai primit 5 credite, ai participat la slujba religioasă – ai primit 10, ai fost la un curs – ai primit 20”, mai explică Dumitraşcu.

Deci avem un sistem de creditare pentru diverse activităţi, care creează o imagine superficială asupra comportamentului unui deţinut.

„Trebuie să iau în calcul şi istoricul, şi riscul pe care-l prezintă, prin natura faptelor pe care le-a făcut, şi dacă a făcut un gest pentru victime sau pentru familiile victimelor. Nu am văzut niciodată aşa ceva. La unul ca Csampar nu am văzut niciodată remuşcări (Marius Csampar, condamnat pe viaţă pentru 6 crime, a fost eliberat recent de Tribunalul Mehedinţi – n.r). Asta e singura categorie de deţinut care povesteşte relaxat despre ce a făcut”, mai spune Dumitraşcu.

Ion Turnagiu de 45 de ani, cel care a incendiat o fată de 17 ani din Mehedinţi şi care acum e în spital cu arsuri mari, a fost eliberat condiţionat anul trecut. El a fost condamnat în 1993 pentru cinci crime, printre victime s-a numărat şi o femeie însărcinată.

În motivarea eliberării, judecătorii spun că bărbatul a fost sancţionat disciplinar de șapte ori, a fost recompensat de 24 de ori şi a participat la programe şi la activităţi de reintegrare socială. Deşi a fost incarcerat în 1993, bărbatul s-a preocupat de comportamentul lui abia începând cu 2014, ceea ce poate confirmă cele spuse de Dumitrașcu.

„S-a apreciat că recompensele acordate până în acest moment nu fac dovada unei adevărate îndreptări a condamnatului, ci reprezintă un simulacru pentru obţinerea mai grabnică a eliberării condiţionate”, spunea prima instanţă, care i-a refuzat eliberarea.

La apel, Turnagiu şi-a câştigat libertatea deoarece „prin participarea activă la programele desfăşurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare şi-a format şi consolidat o atitudine corectă faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, funcţiile de exemplaritate şi eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite în cazul său”.

În România, cei mai mulţi dintre condamnaţii pe viaţă au săvârşit infracţiuni de omor. Într-un răspuns pentru MEDIAFAX, Ministerul Justiţiei spune că primele condamnari pe viaţă, imediat după Revoluţia din 1989, au fost date în 1992. În acel an, au fost cinci oameni condamnaţi definitiv la detenţia pe viaţă pentru omor (două persoane la Iaşi, una la Sibiu, una la Vâlcea şi una la Bucureşti).

Ministerul nu ştie dacă aceste persoane mai sunt în detenţie, dacă au fost eliberate condiţionat sau dacă au murit în spatele gratiilor.

sursa: Mediafax