Răzvan Vasile, fondatorul ParentX, a cunoscut succesul la vârsta de 17 ani, când, pentru a impresiona o fată, a învățat cum se folosește un calculator și cum se operează diverse sisteme de programare, creând astfel primul software din România la începutul anilor ’90. Tot atunci a câștigat un concurs, unde software-ul său a fost recunoscut și adoptat de mai multe companii, a ajuns într-o revistă și a fost contactat pentru o emisiune la postul PRO TV.

Din anul 1994, Răzvan Vasile este creditat ca pionier al primelor startup-uri software românești, în special în domeniile software-ului de management de tip ERP, CRM, BI și HR. Câțiva ani mai târziu, raporta situația liderului mondial în construcții, de la acea vreme, direct la Bursa din New York, cu ajutorul soluțiilor IT dezvoltate de compania sa.

În materie de coaching, este de peste 16 ani printre copiii și adolescenții pe care îi învață cum să gândească pozitiv, cum să își stabilească obiectivele, cum să își urmeze pasiunile și cum să își atingă potențialul maxim.

Fiind și cetățean australian, a condus, din postura de CEO, companii globale și multinaționale din industria IT, în principal în industria cybersecurity și business software development, lucrând din Sydney, Melbourne, Auckland, Tokyo, Singapore, San Diego, Shanghai, Londra, München. A câștigat numeroase premii internaționale pentru marketing impact și creștere market share în regiunile EMEA și APAC.

Totuși, cu ce a venit la pachet acest succes, ce a făcut după ce s-a întors în România, și cum a prins viață proiectul ParentX și Academia MBAKids, aflăm de la omul momentului, Răzvan Vasile, care a acordat un interviu în exclusivitate Jurnalului Bihorean.

– Cum a fost viața după succes?

Răzvan Vasile: La 19 ani aveam deja mulți bani. Tot atunci am vrut să renunț la afacerea pe care o aveam. De ce? Pentru că m-am speriat. Când am văzut toți banii pe care i-am făcut, mulți la nivelul de atunci pentru mine, am zis că eu îmi doresc să fiu fericit. Bunica mea îmi spusese că bogații sunt nefericiți – o prostie. Mama îmi spusese că „banul e ochiul dracului“ – altă limită. Astea sunt convingeri limitative.

Totuși, schimbarea e grea. Creierul nostru nu este făcut pentru succes. Creierul nostru știe doar să supraviețuiască. Este normal să fii mediocru pentru că salvezi energie. Gândirea și succesul consumă energie, iar consumând energie, scoatem creierul din zona de confort.

– Cum ați gestionat succesul?

R.V.: Din succes nu înveți niciodată nimic. De aceea eu am zis că problemele și grijile sunt calea către succes pentru că ele vin, îți spun că nu ești pe drumul tău, îți spun că ești mult mai departe decât crezi tu. Mulți nu ne vedem drumul deloc.
Fiți atenți la tot ce e în jurul vostru, la semne, la măștile pe care le purtați, la oglinzile în care vă uitați, schimbați mediul, oameni, locuri și obiecte, dacă vedeți că ceva nu funcționează.
Dacă ne dorim succes trebuie să tăiem ego-ul, să nu mai luăm lucrurile personal, să nu facem presupuneri eronate, iar când facem ceva să fie maximum din ceea ce putem face. Și, cel mai important, citiți! Citind descoperim inclusiv dacă avem anumite răni.

– Dumneavoastră ce răni aveți?

R.V.: După ce am citi „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine“ de Lise Bourbeau, mi-am dat seama că sufăr de trei din cinci și am rămas cu rana de abandon și de nedreptate. Rana de abandon a apărut după ce, la vârsta de 4-5 ani, tatăl meu mi-a spus că mă lasă în parc. Rana de abandon vine cu o mască, adică dependența. Uite așa apare dependența de validare, de atenție.

Am rămas și cu rana de nedreptate. Nu știu să spun exact de la ce se trage. Mi s-a întâmplat ceva și am considerat că e nedrept. Țineți minte: nu există nimic mai pur și mai drept decât ceea ce tu crezi că e nedrept pentru tine! Nedreptatea este cea mai pură formă de dreptate. De aici trebuie să începem schimbarea. Atunci când credem că ceva e nedrept față de noi trebuie să știm că ăla e momentul în care putem să creștem.

– Care considerați că este cea mai importantă resursă a noastră?

R.V.: Timpul este cea mai importantă resursă pe care o avem. Fiecare om are 24 de ore pe zi. Dacă pierdem două ore vorbind cu prietenii și trei ore butonând telefonul, nu vom reuși niciodată să ne atingem obiectivele.

– Ce ați făcut când v-ați întors în țară?

R.V.: M-am întors din Australia și am văzut o lipsă de educație concretă cu orientare spre viitor. Sună teoretic, dar să vă explic. Copiii nu se vor descoperi în viitor, sau nu vor face față viitorului dacă iau 10 la geografie, ci dacă au abilități. Eu nu am văzut nicăieri dezvoltare de abilități cognitive, interpersonale, digitale, financiare… Atunci am hotărât să fac Academia MBAKids prin care să le punem copiilor niște fundații: mentalitate, atitudine de succes, inteligență emoțională ș.a.m.d..

– Ce învață copiii la Academia MBAKids?

R.V.: Ne dorim să ajutăm și să inspirăm copiii în a înțelege esențialul despre viitorul lor. Ei devin conștienți că succesul constă în inteligență, acțiune, integritate și disciplină. Tot conceptul, structura și obiectivele cursurilor au pornit de la sistemele educaționale din Australia, Anglia și Singapore. Aceste sisteme de învățământ sunt unele dintre cele mai apreciate din lume și recunoscute pentru rezultatele lor excepționale în domeniul educației.

La academia MBAKids, copiii între 6 și 18 ani învață să decidă cu privire la viitoarea lor carieră și să obțină abilitățile necesare în economie, finanțe, comunicare, negociere, bune maniere, inteligență emoțională. MBAKids încurajează copiii să pună întrebări dificile, să exploreze necunoscutul și să fie pasionați de descoperirea propriului potențial.

– Cum a prins viață ParentX?

R.V.: După ce am făcut chestia asta. A mers absolut fabulos după care, jumătate din copiii care au mers fabulos, s-au întors la fel: „Nu pot“, „Nu merit“, „Nu sunt suficient de bun“, „Lumea e rea și mă urăște“… Ăla a fost momentul în care m-am întâlnit cu Marius Moga și am stat la o poveste. Ne-am hotărât că mai avem nevoie de un vector de educație care să pornească de la părinți, de la modele. Așa a luat naștere ParentX. Ce înseamnă ParentX? Părinte de nota 10. Noi ne dorim să avem copii de 10, însă mulți dintre noi suntem părinți de 4. Noi ne dezvoltăm în limita adevărului pe care îl putem accepta despre noi. Dacă eu cred că sunt un părinte de 10 și nu cred când îmi spune cineva că sunt de 6, acolo m-am oprit.

– Cum a fost primit evenimentul de către părinți? Ați avut oameni interesați de la bun început?

R.V.: Am avut Sold Out de la primul eveniment, iar mai apoi au fost pline sălile în toate orașele în care am fost. Am fost atât de ambițios încât mi-am dorit să am sala plină încă de la început, tot din cauza rănilor de nedreptate și de validare :). Avem nevoie și de aceste rampe. Am transformat ceea ce am crezut că e rană în folosul meu.

Orice lucru are două părți: negativ sau pozitiv. Dacă tu vezi doar una, ești în domeniul fantastic și nu vei avea succes. De asta am și întrebat în timpul evenimentului: ce înseamnă iubirea? Trebuie să vedem și partea negativă din orice. Nu îmi iubesc soția doar când îmi zâmbește și mă pupă. O iubesc și atunci când țipă și e nervoasă.

– Planuri de viitor?

R.V.: Următorul pas este să mergem la Arad, iar mai apoi la München. După anunțul publicat, am primit 52 de chemări în toate orașele diasporei. Din păcate, nu avem cum să mergem peste tot, decât dacă trimitem oamenii separat. Mai avem multe planuri de viitor. Toate sunt în jurul copiilor și al părinților. Ne-am simțit atât de bine la Oradea. Am fost exact ca o familie în fața unui foc. Totul a fost modest și natural, nimic forțat.

Conferința care i-a adus în fața orădenilor pe speakerii Răzvan Vasile, Teodora Mețiu, Dr. Cristian Andrei, Dr. Elena Popa, Radu Bălănescu, Daniela Gavankar, Lavinia Cherecheș și Oksana Ionașcu a fost sold out. Banii proveniți din vânzarea biletelor vor fi folosiți pentru oferirea de burse de studiu de șase luni pentru 20 de copii cu un mare potențial, dar care se află în risc de abandon școlar, ori provin din familii fără posibilități.