România se confruntă cu două tendințe structurale majore care afectează direct funcționarea sistemului de sănătate: scăderea și îmbătrânirea populației, respectiv plecarea masivă a medicilor și asistenților medicali către alte state europene. Concluziile apar în raportul OECD „Reviews of Health Systems: Romania 2025”, document publicat pe site-ul Ministerului Sănătății, care analizează în detaliu performanța, vulnerabilitățile și perspectivele sistemului sanitar românesc.

După aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, emigrarea a devenit un fenomen de masă, afectând nu doar populația activă, ci și profesioniștii din sănătate. Deși ritmul declinului demografic s-a mai temperat în ultimii ani, România continuă să piardă populație, iar structura demografică se înclină tot mai accentuat spre vârste înaintate. Această evoluție generează o presiune constantă asupra sistemului medical, care trebuie să răspundă unei poveri tot mai mari de boli cronice: mai mulți pacienți vârstnici, mai multe boli cronice, mai puțini medici și mai puțini bani.

Sistemul de asigurări sociale de sănătate, finanțat în principal din contribuțiile rezidenților activi, este descris în raport ca fiind deosebit de vulnerabil la emigrarea forței de muncă. Reducerea bazei de contribuabili afectează direct sustenabilitatea financiară a sistemului, chiar dacă acesta oferă un pachet de bază de servicii pentru 89% din populație și un pachet minim pentru persoanele neasigurate.

Raportul face referire și la extinderea bazei de contributivitate, o măsură aflată în prezent în aplicare de actualul Guvern, condus de Ilie Bolojan.

Pentru a consolida sustenabilitatea fiscală a sistemului de sănătate, România crește veniturile Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate prin majorarea numărului de persoane care plătesc contribuții prin taxe salariale. Doar o treime dintre persoanele asigurate au plătit contribuții bazate pe salariu în 2023, deoarece multe grupuri – inclusiv copiii, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități, anumite categorii de pacienți și lucrătorii din anumite sectoare – erau scutite. Din 2023, România a început eliminarea treptată a unor astfel de scutiri, începând cu lucrătorii din agricultură, construcții și industria alimentară. Reforme suplimentare introduse în 2025 au redus și mai mult scutirile pentru alte grupuri, o măsură care se așteaptă să extindă baza de contribuabili în anii următori.

Trăim mai mult, dar mai prost decât media OECD

Raportul OECD notează că speranța de viață în România a crescut cu peste cinci ani în ultimele două decenii, ajungând la 76,4 ani în 2023, iar mortalitatea infantilă și cea maternă au scăzut semnificativ. Cu toate acestea, România rămâne mult sub media OECD și a statelor europene cu nivel de venit comparabil în privința rezultatelor de sănătate. Mortalitatea evitabilă este printre cele mai ridicate din OECD, iar aproape o treime dintre decese sunt asociate unor factori comportamentali prevenibili, precum fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea și supraponderalitatea.

În paralel, sistemul continuă să fie centrat excesiv pe spital. Rata paturilor de spital este semnificativ peste media OECD, iar 44% din cheltuielile totale de sănătate sunt direcționate către servicii spitalicești, în timp ce asistența medicală primară rămâne subfinanțată. Potrivit raportului, o mare parte din prezentările la unitățile de primiri urgențe ar putea fi gestionate în afara spitalelor, în cadrul medicinei de familie sau al centrelor comunitare.

Exodul medicilor și criza resurselor umane

Una dintre cele mai sensibile probleme semnalate de OECD este plecarea personalului medical. Fenomenul s-a accentuat după 2007, când libera circulație a forței de muncă a permis medicilor și asistenților să acceseze sisteme de sănătate mai bine finanțate. România a răspuns prin majorări salariale consistente, salariile medicilor și asistenților din spitalele publice crescând cu până la 160% în 2018, măsură care a redus parțial migrația. Cu toate acestea, raportul arată că problema este departe de a fi rezolvată. Aproape 60% dintre medicii sub 35 de ani declarau, în 2023, intenția de a părăsi țara. Principalele motive invocate nu mai sunt strict financiare, ci țin de condițiile de muncă, infrastructura sanitară deficitară și lipsa perspectivelor profesionale, mai ales în zonele rurale și slab deservite.

Corupția și mita reprezintă o problemă de lungă durată în sistemul de sănătate. România a adoptat recent măsuri pentru a aborda aceste probleme, inclusiv majorarea salariilor medicilor pentru a reduce stimulentele pentru plăți informale, creșterea gradului de conștientizare în rândul personalului medical și al pacienților, implementarea unui sistem de feedback al pacienților în spitalele publice și furnizarea de formare în domeniul integrității, cu sprijinul PNRR. Țara trebuie să consolideze în continuare transparența și managementul integrității în sectorul sănătății. În special, lipsa coordonării, capacitatea instituțională redusă și implicarea politică limitată au împiedicat adoptarea și implementarea măsurilor din Strategia Națională Anticorupție în sectorul sănătății, subliniind necesitatea unor acțiuni suplimentare.

Dezechilibrele teritoriale rămân pronunțate: peste jumătate din populație locuiește în mediul rural, în timp ce marea majoritate a spitalelor, clinicilor și cabinetelor medicale se află în orașe. Comunitățile rurale și cele de rromi sunt printre cele mai afectate de accesul limitat la servicii medicale.

În lipsa unor reforme coerente și aplicate rapid, avertizează OECD, România riscă să intre într-un cerc vicios: populație tot mai îmbătrânită, personal medical tot mai puțin și un sistem care nu mai poate ține pasul cu nevoile reale.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) evaluează periodic sistemele de sănătate ale statelor membre și candidate, analizând eficiența cheltuielilor, accesul la servicii, calitatea îngrijirii și utilizarea datelor și a digitalizării. Pentru România, raportul publicat în 2025 are o miză specială: sănătatea este unul dintre cele 26 de domenii-cheie evaluate în procesul de aderare la OECD. La începutul lui 2026, România se află în etapa decisivă a acestui parcurs, iar concluziile raportului stau la baza recomandărilor pe care autoritățile trebuie să le aplice pentru a demonstra alinierea la standardele organizației. Aderarea, estimată pentru 2026-2027, este văzută ca un factor de stabilitate pe termen lung, cu efecte inclusiv asupra finanțării și a politicilor publice, care ar urma să fie construite mai mult pe date și evaluări, nu pe decizii conjuncturale.