Apărute la editura Art Soleil, primele două volume „10.000”, la fel ca şi cele ce vor urma, conţin frânturi din contribuţia unor colectivităţi organizate în ultima parte a secolului al XX-lea şi primii ani ai noului secol la cunoaşterea carstului din România. Coordonatori ai volumelor sunt acad. Marcian Bleahu, Romeo Perlik, Gheorghe Virgil Aldica, Lucian Buşu şi Gabriel Cazan.

[eadvert]

Primul volum l-a avut ca şi coordonator principal pe Marcian Bleahu, unul dintre cei mai mari speologi români, fost ministru al Mediului în anii ’90, membru de onoare al Academiei Române, care în anul 2008 a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler. A scris peste 40 de volume şi peste 100 de lucrări ştiinţifice de specialitate. Marcian Bleahu s-a stins din viaţă în 2019, anul apariţiei primului volum „10.000”, la vârsta de 95 de ani. Cel de al doilea volum a apărut luna acesta.

În cuvântul său de început din primul volum, Marcian Bleahu preciza că până la primul Război Mondial erau cunoscute şi consemnate în documente scrise, în România, aproximativ 100 de peşteri şi se datorează acest fapt primei generaţii de „cercetători întâmplători ai lumii subterane”. În timp, noii discipline sportiv-educative şi de cercetare apărută în România i se datorează meritul de a aduce la cunoaşterea publică, până azi, o sporire a patrimoniului speologic cu peste 10.000 de peşteri şi avene.

„O nouă eră s-a constituit începând cu anul 1994, speologia având în România o unitate de sine-stătătoare sub egida Federaţiei Române de Speologie. Sunt remarcabile entuziasmul, perseverenţa şi efortul speologilor pentru explorările şi cercetările subterane ce ne sunt prezentate alăturat, prin scurte istorice, în aprofundarea legilor de evoluţie a mediului subteran, a populaţiilor de vietăţi minuscule ce o populează, a descoperirilor de mare valoare arheologică, pluridisciplinare”, scrie Marcian Bleahu.

„Perioada de aur”

Informaţiile incluse în volume se referă la „perioada de aur” a mişcării speologice de amatori din România cu scopul de a fi cunoscute de către generaţiile viitoare de speologi. Printre cluburile de speologie care şi-au adus până acum contribuţia la realizarea acestor prime două volume se numără „Speodava Ştei” şi „Z” din Oradea.

Clubul şteian se mândreşte cu peste 45 de ani de activitate. La Speosportul din noiembrie 1975 de la Barajul Leşu a luat naştere Clubul de Speologie „Speodava” Ştei. Începuturile speologiei în acest oraş din județul Bihor datează de la sfârşitul anilor ’60, când două grupuri de tineri îşi petreceau timpul liber prin peşterile de pe Valea Sighiştelului şi din Platoul Vaşcău. Totul prinde contur în anul 1973 când Dorel Sâsână reuşeşte să-i adune într-un singur grup pe cei şapte-opt pasionaţi de peşteri formând Cercul de Speologi Amatori din Oraşul Dr. Petru Groza.

De la înfiinţarea acestui cerc speologic și până în toamna anului 1975 aceştia reuşesc să descopere şi să carteze peste 40 de peşteri şi avene. După întrunirea de la Leşu Baraj şi intrarea în rândurile speologilor amatori, cercul se afiliază la Federația Română de Turism și Alpinism sub denumirea de C.S. Speodava Ştei. Începând cu anul 1976 se lucrează intens la cercetarea pe zone a endocarstului din județul Bihor, se inventariază peşterile cunoscute până atunci și se explorează noi peșteri și avene.

În anul 2009, o tură de explorare în Peştera Coliboaia aduce cea mai importantă descoperire a clubului, fiind găsite cele mai vechi picturi rupestre din lume (36.500 ani). Acestea reprezintă începutul artei paleolitice în lume având o vârstă comparativă cu cele din peștera Chauvet – Franţa. Descoperirea a fost făcută împreună cu membri ai cluburilor SpeoWest Arad și Speo Zarand Brad.
De altfel, pe coperta volumelor „10.000” este fotografia realizată de Andrei Posmoşanu în Peştera Coliboaia cu reprezentarea rinocerului lânos.

Clubul de speologie „Z” s-a înfiinţat în 1973 şi este, după cum scrie în volum, clubul cu cele mai mari peşteri descoperite, explorate şi topografiate în România. Din cele circa 1.000 de peşteri şi avene descoperite, în special în Munţii Bihor şi Pădurea Craiului, se pot aminti: Peştera din Dealu Humpleul, cu 36.000 metri topografiaţi până în 1989, Peştera din Pârâul Hodobanei, cu 22.142 metri dezvoltare, V5, cu circa 20 km dezvoltare şi denivelare – 653 metri, fiind a doua din ţară din acest punct de vedere, după Avenul de sub Vârful Grind, care deţine din 2019 recordul de adâncime cu -769.

„Peşterile sunt ultima frontieră în drumul omului spre centrul Pământului, dar pot fi la fel de bine primii paşi spre călătoriile în spaţiul cosmic. Această scriere este un început al istorisirilor despre speologi, cluburi, şi călătoriile lor minunate în lumea magică a peşterilor, în medii extreme, greu de închipuit pentru cei care nu au şansa să le descopere. Speologii sunt cei care au deschis acest univers publicului, prin generarea speoturismului, o mişcare deshisă spre cunoaştere, educaţie, experiment, explorare, aventură”, scrie Viorel Lascu, speolog şi explorator, fondator al F.R.S. şi președintele Federaţiei Române de Speologie în perioada 1994-2013.