Nagy Norbert Bela a avut Mont Blanc-ul la picioare. A vrut însă să-şi ducă destinul în rucsac, să calce pe nori la peste 7000 m. O ascensiune în Kârgyzstan te învaţă să te cunoşti mai bine, să-ţi cunoşti şi să-ţi accepţi limitele, dar şi să să te bucuri apoi de o rază de soare, de un fulger pe cer, de o strângere de mână a unui coleg de expediţie, ori de o floare ce dă semne că vrea să iasă la lumină. Pentru prima dată, Vârful Lenin a fost cucerit de un om în 1928.

De atunci se numeşte, „Lenin” e denumirea sovietică, a vârfului „Kaufmann”. Lenin are renumele de munte ucigaş, fiindcă acolo a avut loc, în 1990, cel mai grav accident din istoria alpinismului: atunci sub avalanşă, acolo, au murit 43 de oameni. Nagy Norbert Bela promovează alpinismul românesc pas cu pas şi din această perspectivă a atacat, pe verticală, primul şeptar din viaţa lui. Era pregătit pshihic să facă orice efort, fiindcă la asemenea înălţimi, din cauza aerului rarefiat, orice gest obişnuit: de la a-ţi topi zăpadă pentru mâncare, ori a-ţi lega şiretul necesită mare efort.Ştia din experienţa altor temerari că lipsa unui timp corespunzător pentru aclimatizare la altitudine, mâncarea proastă, prea multă carne de oaie, un ceai “care începuse să aibă gust de otravă”, lipsa apei îmbuteliate pot bloca ascensiunea spre cel mai înalt vârf din Kârgyzstan. Altitudinea plasează expediţia în categoria: alpinism la mare altitudine. Traseul în sine, nu este unul dificil din punct de vedere tehnic, însă de obicei ascensiunea se face legat în coardă.

„Succesul sau eşecul expediţiei depind adesea de factori precum vremea sau o aclimatizare insuficientă. Ştiu oamenii care sunt extrem de rezistenţi la efort, dar care nu au putut face faţă traseului fiindcă nu s-au oxigenat suficient. Desigur că, pentru a urca fără probleme, este nevoie de o condiţie fizică bună, o condiţie pshihică cel puţin la fel de bună, evident de un echipament corespunzator şi o aclimatizare corespunzatoare. Când este vorba de altitudini mari, de peste 5000m, corpul are nevoie să se obişnuiască cu altitudinea, cu lipsa de oxigen, cu temperaturile scăzute, cu efortul susţinut şi în condiţii de viață pe munte. Asta pentru ca atunci când ataci vârful, să fii cât mai pregătit cu putinţă.”, spunea Nagy Norbert Bela.

Aşa cum recomandau specialiştii, bihoreanul a început expediţia din Base Câmp la care se ajunge din oraşul Osh. Ştia că perioada optimă până la care se putea urca pe Lenin e până în august. Realitatea de acolo s-a dovedit însă a fi cu totul alta. Vremea le-a jucat feste celor care au încercat să cucerească Vârful Lenin. „Şi localnicii ne spuneau că nu înţeleg ce se întâmplă cu vremea. Peste noapte ningea şi se depunea strat de zăpadă”, povesteşte temerarul. Bihoreanul spune că a descoperit în această expediţie o lume nouă. „La aproximativ 5 km de Osh încep iurtele. Oameni de acolo cresc oi, măgari, cai, cred că am văzut şi iaci. Fac transport de la tabăra de bază cu trei euro/kg. …De multe ori, din cauza vremii, a trebuit să urcăm şi să coborâm la tabăra de bază. Ceea ce necesită efort şi te stoarce de energie”.

Stors de energie s-a simţit şi alpinistul bihorean după ce a trebuit să înfrunte vremea, să urce şi să coboare repetat, dar mai ales după ce a constat că hrana formată din cârnaţi şi slănină- recomandată de alţi alpinişti, în cazul său nu i-a dat energie, ci i-a creat probleme digestive. S-a simţit stors de energie, atât fizic cât şi pshihic după un accident. Nagy Norbert Bela ne-a povestit că a căzut de pe o creastă, de pe un gheţar de la patru metri. Căuta un flacon pentru a-şi pune apă. În astfel de condiţii, trebuie ca alpiniştii să fie legaţi câte trei în coardă.

S-a rupt stratul de zăpadă. Nu a putut opri alunecarea decât cu piciorul stâng. A constat că e singur şi că salvarea stă doar în puterea lui. S-a folosit de spate şi de picioare pentru a se ridica la suprafaţă. Singur a reuşit să se extragă din gropă, cu un preţ însă: mâinile aproape că i-au degerat. Şansa sa au fost nişte alpinişti slovacii care i-au oferit o pernă care se încălzeşte atunci când intră în reacţie cu aerul. În viaţa de zi cu zi, alpinistul este mecanic auto, însă încercarea de a cuceri noi şi noi înălţimi e marea sa pasiune. Acum e gata să o ia de la capăt, cu proxima ocazie…