La Stalingrad a fost salvat de calul său, iar în decembrie 1942 a fost luat prizonier. „Calul care mi-a salvat viața. Pe 6 august 1942, la Stalingrad, când marea bătălie de pe Volga era în plină desfășurare. Mă îndreptam, călare, spre pozițiile inamicului, în zona Kotelnikovo. La un moment dat, simțind pericolul, armăsarul meu Mugurel, care mă purtase 3000 de km în crâncene bătălii, un armăsar negru, a cabrat brusc, a făcut o scurtă întoarcere și a primit în plin, proiectilul de artilerie. Un snop de schije m-a ciuruit și pe mine. Sângeram. Au venit brancardierii. Cu lacrimi, am apucat să mângâi pentru ultima oară, coama lui Mugurel, care se zbătea în ghearele morții. Suferea cumplit. În asemenea cazuri, la noi, la cavaleriști, există o lege. Să-i împuști pentru a le curma suferința. N-am avut tăria să-i curm durerea. Un prieten a scos pistolul și l-a împușcat. Detunătura parcă o simt și acum, la mulți ani după eveniment”, a povestit generalul, citat de blogul armataromaniei.ro.

În octombrie 1944 a fost rănit grav la brațul stâng și a rămas cu un grad de invaliditate. „Am fost la un pas de moarte, în bătălia pentru eliberarea Oradiei Mari, încheiată pe 12 octombrie 1944. Sergenții Alexandru Vânău și Ion Mihai, și-au pus viața în pericol pentru a mă salva pe mine, comandantul de pluton. Cu ambulanța am fost transportat la spitalul de campanie din comuna Tinca, apoi la Spitalul Militar București, suportând opt operații pentru salvarea brațului stâng. Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au salvat și care, poate acum, din ceruri, îmi percep simțămintele față de ei”, a istorisit generalul pentru sursa citată.

Blogul armataromaniei.ro informează că „Generalul Marin Dragnea a slujit Armata României aproape 50 de ani, în multe garnizoane din țară și poartă cu mândrie 10 ordine de război românești, germane, rusești, cehoslovace, pentru fapte de vitejie în cel de-Al doilea Război Mondial. După revoluția din 1989, generalul a fost decorat cu ordine pentru merite deosebite de Statul Român, Ceh, Slovac, Rus, Francez, Croat. De asemenea, pentru faptele de vitejie pe câmpul de luptă a fost decorat cu Steaua României, Coroana României, Virtutea Militară și Bărbăție și Credință”.

În perioada 1974-1984, a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.

Conform, wikipedia, în anul 2005 a fost propus pentru acordarea titlului de cetățean de onoare al municipiului Oradea, dar în urma contestațiilor la adresa sa pe motiv că a reprimat manifestațiile de la Timișoara din anul 1956, nu i s-a mai acordat acest titlu.