Sunt cuvinte şi recomandări din suflet rostite de omul de cultură Crăciun Parasca. Aprecieri care au un singur destinatar: pe poetul Virgil Teodorescu Capriş care a lansat joi seara la Biblioteca Judeţeană două volume de versuri sub titlul: „Scrisori din temniţă ”.

„Virgil Teodorescu Capriş este un poet al suferinţei- a scris în temniţă 322 de poeme, dintre care 257 sunt sonete- formă a poeziei care se scrie foarte greu ca să nu cazi în derizoriu. Scriind sonete, poetul parcă a vrut să se chinuie pe el însuşi, greu încercat fiind şi suferind o pierdere colosală: chiar pe mama sa”. Din păcate, titlu nu este o metaforă. Poetul a cunoscut, din nefericire, ororile păşcăriei. Cartea este dedicată „Celor care nu au construit nimic din dragoste!”. Versurile lui Virgil Teodorescu Capriş sunt născute din dragoste şi din suferinţă. Din dragoste pentru fiica sa, pentru mama sa- pe care a pierdut-o în timpul în care era încarcerat, din dragoste pentru femeia iubită, care s-a dovedid demnă de sentimentele înălţătoare ale poetului. Aşa cum scrie în prefaţa volumului Alexandrina Chelu „poeziile exprimă o reală durere, ce reiese chiar din manuscris- foi şifonate, unele semne de lacrimi, scrisul dezordonat, uneori «încorsetat» din pricina lipsei foilor.”

Un imens urlet al nesperanţei

În lectura actorului Emil Sauciuc, a elevilor de la Liceul Teoretic Lucian Blaga, a lui Crăciun Parasca, a Mihaelei Dindelegan, poeziile lui Virgil Teodorescu Capriş au adus lacrimi pe obrajii participanţilor la eveniment, asemnea poeziilor lui Radu Gyr. Însuşi, poetului i-au răscolit sufletul şi simţurile versurile scrise în cea mai grea perioadă a vieţii lui. O viaţă în care Virgil Teodorescu Capriş s-a dedicat lecturii, studiului: are studii de drept, e specialist în silvicultură, a fost cel mai tânăr viceprimar de oraş, la Aleşd, înainte de 89, a fost secretar la Primăria Lugaş, a fost comandant de şantier, a condus prima societate româno-germană din România, a publicat în Familia, Buciumul, Steaua, Crişana, a scris 16 cărţi, a condus Casa de Cultură, a iniţiat una dintre cele mai de succes acţiunii din aceea perioadă.

„Este vorba despre «Serbările oraşelor A» acţiune în top trei după : Cenaclul Flacăra şi Serbările Tineretului….Poeziile lui, scrise în temniţă, sunt un imens urlet al nesperanţei ”, a spus preşedintele Uniunii Femeilor Bihor Maria Popa. Aceasta şi-a mărturisit admiraţia pentru prietenul său poet „un bărbat inteligent, cult şi foarte, foarte generos”. Despre poet însă vorbesc cel mai bine versurile lui. Este cazul răvăşitorului „Sonet la mormântul mamei”: „Măicuţa mea, tu astăzi pleci / La soţul tău, la tatăl meu,/ Să-ţi dea Lumină Dumnezeu/ Şi flori şi dragoste pe veci. Pe pieptul tău, iubită mamă/ Îţi pun un ultim mărţişor/ Şi-ţi mângâi chipul tău cu dor/ Care de-acum va sta în ramă… Nepoata ta te va păstra/ Cu dragoste, în gând de fragi/Şi-n ruga ei, te va cânta/ Mereu cu lacrimi pe obraji…/Măicuţa mea , nu te-om uita/Tu ni-i ierta, că-ţi suntem dragi!” Virgil Teodorescu Capriş. Scrisori din temniţă.