Președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a susţinut vineri, 9 iunie, conferinţa „Iancu de Hunedoara și geneza Cavalerului Alb al Occidentului” în cadrul Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor.

Moderatorul conferinței a fost prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurilor, cuvântul de deschidere fiind rostit de către prof. univ. dr. Sorin Șipoș, directorul Centrului de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău. Întâlnirea a fost emoţionantă pentru moderatori, ţinând cont de faptul că acad. Ioan-Aurel Pop le-a fost amândurora profesor în anii studenţiei.

[eadvert]

„Împlinirea noastră sufletească este una imensă, deoarece amândoi am fost studenţii domnului academician, şi suntem discipolii domniei sale şi ai profesorilor noştri de la Cluj care ne-au învăţat în primul rând să fim atenţi la carte, la ştiinţa cărţii, să fim cu atitudini omeneşti în viaţă, şi asta încercăm să facem şi noi la Oradea, să transmitem mai departe învăţătura pe care am primit-o. Acad. Ioan-Aurel Pop a fost unul dintre cei mai dragi profesori ai noştri”, a spus Gabriel Moisa.

La rândul său, Sorin Șipoș a amintit de rolul pe care l-a avut acad. Ioan-Aurel Pop după 1990 în dezvoltatarea învăţământului istoric orădean.

„Pe de altă parte, domnia sa, din poziţia de rector al Universităţii din Cluj şi în calitate de preşedinte al Academiei Române a avut un rol important în dezvoltarea învăţământului superior din Oradea. În anul 2008, Universitatea din Oradea i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa iar Primăria Municipiului Oradea i-a acordat înalta distincţie de cetăţean de onoare al oraşului. „Domnia sa este un reper profesional şi moral a tot ceea ce înseamnă scrisul istoric şi partea de dezvoltare profesională pentru majoritatea colegilor din generaţia mea şi a celor mai tineri de la Universitatea din Oradea”, a spus Sorin Şipoş.

Acad. Ioan-Aurel Pop a punctat la începutul cuvântului său: „Ce bine ar fi ca toţi aceia dintre noi care am ajuns cu anumite experienţe să fim şi profesori. George Călinescu zicea în epoca interbelică: naţiunile înalte care se organizează bine trebuie să îi facă profesori, măcar câte un pic din viaţa fiecăruia, pe toţi marii specialişti. O naţiune funcţionează bine dacă şefii de promoţie şi cei mai buni din toate domeniile ajung şi profesori. Că dacă ajung profesori mediocrii, din mâinile lor vor ieşi mediocri. Am cam uitat acest lucru…”.

Preşedintele Academiei Române a susţinut apoi conferinţa „Iancu de Hunedoara și geneza Cavalerului Alb al Occidentului”. A fost întrebat de colegii săi de la Cluj de ce ar vorbi de Iancu de Hunedoara tocmai la Oradea?

„Sunt foarte multe fire care l-au legat de Oradea. El fiind guvernator al Ungariei a avut o întindere de loc în mâinile sale de 350.000 de kilometri pătraţi, de la Adriatică până aproape la Marea Neagră. În 1447, la Târgovişte, s-a intitulat voievod al Ţării Româneşti. Şi să ne mai gândim că în documentele din tinereţe – vreo cinci am numărat eu – se intitula Iohannes Olah, adică Ioan românul”, a argumentat academicianul.

Conferinţa sa a pornit de la „Tirant lo Blanch”, cea mai importantă operă literară a scriitorului şi cavalerului valencian Joanot Martorell, autor considerat ca fiind unul dintre cei mai mari exponenţi ai romanului cavaleresc în graiul valencian al limbii catalane şi ai „Secolului de Aur” valencian. Romanul a fost scris după 1460 şi tipărit pentru prima oară în 1490, apoi tradus şi publicat în mai multe limbi. Printre cei care s-au ocupat de acest roman a fost şi Constantin Marinesco, printre foarte mulţi exegeţi, care au stabilit că romancierului i-au servit ca modele doi eroi contemporani. Modelul iniţial a fost scutierul burgund Geoffroy de Thoisy, a cărei carieră se sfârşeşte în Orient, în 1445. Având nevoia de un alt model, îl găseşte în persoana lui Ioan/Iancu de Hunedoara, comandant de oşti, voievod al Transilvaniei, guvernator al Ungariei, căpitan general al Regatului Ungar.

„Constantin Marinesco pleacă de la titlul catalan al cărţii «Tirant lo Blanch» şi ajunge la concluzia că numele (porecla) de lo Blanch vine de la Balachus/Vlalchus/Blach, adică de la etnia lui Iancu, care ar fi foat foarte cunoscută în Occident”, spune acad. Ioan-Aurel Pop.

Evenimentul a fost organizat de Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal, împreună cu Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău al Academiei Române și în parteneriat cu Universitatea din Oradea, Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea.

Președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a susţinut vineri, 9 iunie, conferinţa „Iancu de Hunedoara și geneza Cavalerului Alb al Occidentului” în cadrul Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor.

Moderatorul conferinței a fost prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurilor, cuvântul de deschidere fiind rostit de către prof. univ. dr. Sorin Șipoș, directorul Centrului de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău. Întâlnirea a fost emoţionantă pentru moderatori, ţinând cont de faptul că acad. Ioan-Aurel Pop le-a fost amândurora profesor în anii studenţiei.

„Împlinirea noastră sufletească este una imensă, deoarece amândoi am fost studenţii domnului academician şi suntem discipolii domniei sale şi ai profesorilor noştri de la Cluj care ne-au învăţat în primul rând să fim atenţi la carte, la ştiinţa cărţii, să fim cu atitudini omeneşti în viaţă şi asta încercăm să facem şi noi la Oradea, să transmitem mai departe învăţătura pe care am primit-o. Acad. Ioan-Aurel Pop a fost unul dintre cei mai dragi profesori ai noştri”, a spus Gabriel Moisa.

La rândul său, Sorin Șipoș a amintit de rolul pe care l-a avut acad. Ioan-Aurel Pop după 1990 în dezvoltatarea învăţământului istoric orădean. Pe de altă parte, domnia sa, din poziţia de rector al Universităţii din Cluj şi în calitate de preşedinte al Academiei Române a avut un rol important în dezvoltarea învăţământului superior din Oradea. În anul 2008, Universitatea din Oradea i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa iar Primăria Municipiului Oradea i-a acordat înalta distincţie de cetăţean de onoare al oraşului. „Domnia sa este un reper profesional şi moral a tot ceea ce înseamnă scrisul istoric şi partea de dezvoltare profesională pentru majoritatea colegilor din generaţia mea şi a celor mai tineri de la Universitatea din Oradea”, a spus Sorin Şipoş.

Acad. Ioan-Aurel Pop a punctat la începutul cuvântului său: „Ce bine ar fi ca toţi aceia dintre noi care am ajuns cu anumite experienţe să fim şi profesori. George Călinescu zicea în epoca interbelică: naţiunile înalte care se organizează bine trebuie să îi facă profesori, măcar câte un pic din viaţa fiecăruia, pe toţi marii specialişti. O naţiune funcţionează bine dacă şefii de promoţie şi cei mai buni din toate domeniile ajung şi profesori. Că dacă ajung profesori mediocrii, din mâinile lor vor ieşi mediocri. Am cam uitat acest lucru…”.

Preşedintele Academiei Române a susţinut apoi conferinţa „Iancu de Hunedoara și geneza Cavalerului Alb al Occidentului”. A fost întrebat de colegii săi de la Cluj de ce ar vorbi de Iancu de Hunedoara tocmai la Oradea? „Sunt foarte multe fire care l-au legat de Oradea. El fiind guvernator al Ungariei a avut o întindere de loc în mâinile sale de 350.000 de kilometri pătraţi, de la Adriatică până aproape la Marea Neagră. În 1447, la Târgovişte, s-a intitulat voievod al Ţării Româneşti. Şi să ne mai gândim că în documentele din tinereţe – vreo cinci am numărat eu – se intitula Iohannes Olah, adică Ioan românul”, a argumentat academicianul.

Conferinţa sa a pornit de la „Tirant lo Blanch”, cea mai importantă operă literară a scriitorului şi cavalerului valencian Joanot Martorell, autor considerat ca fiind unul dintre cei mai mari exponenţi ai romanului cavaleresc în graiul valencian al limbii catalane şi ai „Secolului de Aur” valencian. Romanul a fost scris după 1460 şi tipărit pentru prima oară în 1490, apoi tradus şi publicat în mai multe limbi. Printre cei care s-au ocupat de acest roman a fost şi Constantin Marinesco, printre foarte mulţi exegeţi, care au stabilit că romancierului i-au servit ca modele doi eroi contemporani. Modelul iniţial a fost scutierul burgund Geoffroy de Thoisy, a cărei carieră se sfârşeşte în Orient, în 1445. Având nevoia de un alt model, îl găseşte în persoana lui Ioan/Iancu de Hunedoara, comandant de oşti, voievod al Transilvaniei, guvernator al Ungariei, căpitan general al Regatului Ungar.

„Constantin Marinesco pleacă de la titlul catalan al cărţii «Tirant lo Blanch» şi ajunge la concluzia că numele (porecla) de lo Blanch vine de la Balachus/Vlalchus/Blach, adică de la etnia lui Iancu, care ar fi foat foarte cunoscută în Occident”, spune acad. Ioan-Aurel Pop.

Evenimentul a fost organizat de Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal, împreună cu Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău al Academiei Române și în parteneriat cu Universitatea din Oradea, Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea.