Sala de evenimente a hotelului Ramada a găzduit, luni seara, un eveniment inedit sub toate aspectele. În primul rând, evenimentul care i-a avut în centru pe soţii Tina şi Marian Daragiu, coordonatorii fundaţiei, a fost un melanj complet. În jurul meselor cu gustări s-au întâlnit profesori universitari cu şefi de comunităţi rome din Bihor sau Sălaj. Directoare de instituţii publice, primari de comune sau oficiali locali şi-au intersectat drumurile cu mamele unor numeroase familii ale minorităţii rome, gătite pentru ocazie.

Ca-n viaţă, de altfel, discrepanţa este simţitor mai mică în rândul tineretului instruit – afişează aceeaşi eleganţă în ţinută, nonşalanţă în gesturi şi uşoară indolenţă inerentă vârstei, indiferent că vorbesc între ei româneşte, ţigăneşte sau o amestecătură greu de ghicit. Evenimenul a început la căderea serii şi a fost moderat de Ionuţ Șerban şi Ioana Dragoş Gajdo. În sală au putut fi remarcaţi actuali şi foşti primari de comune sau reprezentanţi ai administraţiei locale de la de la Sînmartin, de la Telechiu, Dumbrava, Ineu sau Huseni, din Sălaj, unii cu care fundaţia are colaborări în beneficiul comunităţilor rome.

În public s-a aflat şi city managerul orădean Dacian Palladi sau Arina Moş, directoarea Administraţiei Sociale Comunitare Oradea dar şi cadre didactice de la Universitatea Oradea – Floare Chipea sau Adrian Hatos.

Eu sunt Ruhama

De altfel, întregul eveniment a propus celor prezenţi o abordarea originală – actriţa Ioana Gajdo a jucat chiar rolul principal, „Ruhama” în dialogul cu interlocutorii. ”Eu sunt Ruhama. Am certificat constator de naştere, am carte de identitate şi am şi acte de indentitate. În cei 20 de ani pe care îi împlinesc şi îi sărbătoresc azi, am întâlnit foarte mulţi semeni fără niciunl dintre aceste acte. Sunt acte care indică existenţa lor printre noi”, şi-a intrat artista în rol, expunând situaţia celor peste 1.400 de oameni pe care fundaţia i-a prezentat societăţii, prin simpla lor înscriere în registrele de evidenţă a populaţiei.

Au fost invitate să împărtăşească impresii reprezenanţii instituţiilor care au lucrat cu Ruhama la greaua muncă de documentare a aşa numitelor „înregistrări tardive” – lucrătoarele sociale care au avut răbdarea de a scotoci prin arhivele maternităţilor şi care au lucrat la eliberarea certificatelor de naştere. „Ce înseamnă să nu ai act de identitate? Să nu exişti. să nu te poţi înscrie la şcoală, să nu ai dreptul la medic de familie, să nu ai niciun drept”, a explicat Daniela Tutos, coordonator în cadrul Fundaţiei, începuturile de înscriere a romilor în evidenţele de stare civilă, în 2008.

Educaţie Ioana – Ruhama a mai rememorat, apoi, cu oficialii, începuturilor unor proiecte aflate încă în derulare, în comunităţile de romi din Bihor – centre de zi, cantine, conectarea unor zone defavorizate la reţele de utilităţi. Marian Daragiu a insistat, apoi, pe nevoia de educare a populaţiei rome, ca unică şansă de a o scoate din sărăcie şi înapoiere. A pomenit despre începuturile sale în viaţă, când a avut şansa unor profesori care au crezut în el şi a unor părinţi care i-au dat ocazia sa se rupă de comunitate şi să meargă la şcoală. Daragiu le-a mulţumit profesorilor de la catedra de Sociologie pentru că i-au acordat încredere pe perioada studenţiei şi i-au acceptat cu naturaleţe etnia, fapt care l-a motivat, ulterior, să se accepte singur pentru ceea ce este.

Talent înăscut

Publicul a primit apoi colindători membri orchestrei Rapsodia bihoreană, conduşi de profesorul Liviu Buţiu şi trei dintre solistele Ansamblului Lioara. Colonelul Onchiş, „în rezervă dar foarte activ”, a fost cel care, citând surse istorice, a pus pe tapet unul dintre cele mai recunoscute talente ale etniei rome, harul de muzicieni înnăscuţi. Micul spectacol de folclor şi colinde a fost aplaudat cu entuziasm. Invitaţii Ruhamei au continuat să rememoreze şi să facă planuri.

Pentru unii, terminarea evenimentului înseamnă revenirea în comunităţi cu uliţe desfundate şi cu utilităţi minime. Rămâne valabilă, totuşi, una dintre concluziile evenimentului: munca celor de la Ruhama în comunităţiele sărace şi neneducate de romi a deschis căi de dialog, altfel, improbabile şi a făcut ca soluţiile pentru o viaţă mai bună să devină evidente.