În esenţă, este vorba de aşa-numite daune civile pe care ADP Oradea le cere pârâţilor pentru leii, urşii şi lupii donaţi în rezervaţii din ţară şi străinătate.
Aceasta în condiţiile în care, aşa după cum recunoaşte şi actualul administrator al Zoo Oradea, nu se găsesc Grădini Zoo şi rezervaţii dispuse să preia lei, urşi sau lupi. Iar la Oradea a fost crescătorie, nu Grădină Zoologică.
Un leu valorează un leu
Mai mult, Daiana Ghender a reuşit, prin propriile relaţii profesionale internaţionale, să atragă donaţiile financiare necesare transportului leilor până în Anglia şi Africa.
În instanţă, Daiana Ghender a arătat că valoarea de patrimoniu a sălbăticiunilor din colecţiile Zoo este «zero» tocmai pentru că legislaţia în domeniu doreşte să protejeze animalele, nu să le expună spiritului comercial.
La noi, pe invers
Practica internaţională din domeniul Grădinilor Zoo oferă valoare pecuniară sălbăticiunilor doar după ce acestea mor.
De pildă, un cadavru de tigru sau leu este licitat de Universităţile occidentale la sume în jur de 10.000 de euro, pentru ca studenţii să le poată diseca şi studia.
Dealtfel, şi în cazul tigrului împuşcat după ce a scăpat de la Zoo Sibiu, trupul a fost preluat de Facultatea de Medicină din localitate pentru cercetări.
Doar la Zoo Oradea tigrul care a murit de bătrâneţe a fost ars la Protan sau, în cel mai inspirat caz, a ajuns blană în dormitorul vreunui şef.
Cristian Horgos
Citiți principiile noastre de moderare aici!